Cum am ajuns de am stat de vorbă cu economistul lui Moş Crăciun

Cum am ajuns de am stat de vorbă cu economistul lui Moş Crăciun
11 decembrie 2017 Printează articolul

Astăzi o să vă povestesc despre cum am ajuns de am  stat de vorbă cu economistul lui Moş Crăciun.  Armata jucăriilor a ieşit la raport în faţa lui Moş Crăciun. Fiecare detaşament îşi prezintă onorul. Ursuleţii „Luca”, în formaţie completă. Renii „Eduard”, la datorie. Vulpiţele „Andreea”, gata de drum. Păpuşile „Sofia”, rujate şi pudrate. Motocicletele „Mihai”, motoarele turate la maximum. Maşinuţele „Paul”, revizia perfectă.

Bucuria nu are vârstă

Moşul îşi mângâie satisfăcut barba lungă şi albă, surâzând. Parcă în niciun an nu a văzut mai multă delicateţe în strictul careu. Linişte deplină. Numai ochii privesc cu nerăbdare semnalul de plecare spre copii. Un amendament este însă absolut necesar. Copiii nu sunt după cum îi arată vârsta din buletin, ci se apreciază în funcţie de ardoarea cu care au un chef fără margini de-a se mai juca. De un prieten mătăsos, cuminte aşezat pe raftul lui, ai nevoie în oricare din anotimpurile vieţii.

Atelierul viselor

Şi uite aşa am intrat în lumea Simonei. Acolo, în Braşovul ei, şi-a construit din visele copilăriei cea mai trainică dintre cazemate, întărită cu bucurie. Acasă are un atelier plin cu aţe de toate culorile. Şi cu lână. Şi cu ace. Şi croşete. Seara, când vine de la servici, se aşează la vorbă cu imaginaţia. Te uiţi cum începe un dialog care se termină undeva pe la miezul nopţii. Degetele nu se lasă o clipă din construit. Croşeta navighează după harta de care se ţine până la destinaţie. Acul aleargă şi el printre cusături, în timp ce lâna, dărăcită în prealabil, îşi face curaj şi invită la dans vopselurile. Acestea din urmă, calde în duioşia lor, subliniază conturul sprâncenelor. Din tot acest carnaval răsar, una după alta, jucăriile. Mici cât o palmă. Dar cu personalitate înfoiată, ca şi cum s-ar fi ghiftuit cu dulciuri.

Acea transformare 

Omul simte nevoia să facă altceva, în comparaţie cu ritmul stresant al existenţei cotidiene. De pildă, Simona Gheorghe, braşoveanca de care v-am zis. E stăpâna cifrelor, ca economist, cât timp soarele domină cerul. Pe când după lăsarea întunericului, la adăpostul liniştii din universul ei, se transformă în neobositul aliat al Crăciunului. Chiar stai şi te întrebi ce ar face Moşul dacă nu ar exista oamenii care să facă jucăriile?! Cu ce şi-ar mai umple el sacul? Ei, uite că totul se adună, în oraşul de sub Tâmpa găseşti acest atelier, în multe alte părţi fabrici ori manufacturi. Fiecare după talentul şi posibilităţile lui. O industrie care obţine zâmbete de pe urma produselor finite. Lumea în care interlocutoarea mea a decis să intre în 2011.

A fost odată…

Explicaţia e foarte simplă, copilăria nu se uită niciodată. Şi cum să dai uitării păpuşile pe care le croiai pe când erai în şcoală? Femeia îmi vorbeşte cu vădită emoţie despre orele de lucru manual. Asta s-a întâmplat nu foarte demult, pentru că am de-a face totuşi cu o fiinţă încă tânără. Dar dacă a existat o profesoară care să ştie cum să atingă sensibila coardă a nobleţei, a reuşit, iată, să pună sămânţa voioşiei într-un teren, la rândul său, roditor. Astfel s-au născut jucăriile croşetate ale Simonei. Dintr-o necesitate care nu e legată de bani, ci de a lăsa de-o parte calculele seci de peste zi, împlinind un lăuntric dor.

De unde in numele

Dacă a pus câte un nume fiecărei game de jucării, e şi asta o dovadă de ataşament faţă de ceea ce obţine din munca ei. Nu le vede doar ca pe nişte obiecte reci. Gogoşile cu aspect de pufuleţ ştiu să se lipească de suflet, pentru că au avut de la cine să înveţe cum anume s-o facă. Asta le ajută să-şi găsească uşor prieteni de orice vârstă. „Poate nu vă vine să credeţi, dar eu chiar ţin la fiecare dintre aceste păpuşi”, i se citesc în priviri aceste cuvinte.

Cum o găsiţi

Dacă o căutaţi pe cea despre care vă povestesc acum, o găsiţi fie pe Facebook, după numele Simona Red, fie la telefonul 0730.712.227, braşoveanca zicând că, în medie, primeşte între 30 şi 50 de comenzi pe lună. Cam tot atâtea face şi ea în acelaşi interval de timp. Nu are decât două mâini, iar croşetatul nu-i de colea, plus restul operaţiunilor, până când fiecare păpuşă e gata să fugă de acasă. Solicitări au venit nu numai din România. S-a trezit contactată din America ori din Egipt. E şi normal. Sania lui Moş Crăciun poate ajunge în orice colţ al lumii.

 

Foto: Dan Gheorghe

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu