Parizerul – plin de şorici, zgârciuri şi E-uri şi colorat cu gândaci

20 mai 2016 postat de stiriAdmin Printează articolul

Când ne gândim la parizer, avem în minte parizerul gustos şi savuros care se producea în urmă cu câteva deecenii, un produs care ar trebui să aibă o structură fină din carne de vită, slănină de porc, piper şi sare. Nimic din ceea ce era parizerul odinioară nu mai este, astăzi parizerul fiind doar o pastă obţinută din şorici, zgârciuri, cartilagii şi până la 19 E-uri, plus culoarea pe care i-o dă un extract de gândaci. Aceasta este, pe scurt, concluzia Studiului privind calitatea parizerului, parte a Campaniei Naționale de Informare și Educare:”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”, studiu realizat de Asociaţia Pro Consumatori (APC). Prin respectiva campanie, APC își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr, grăsimi și aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

52 de tipuri de parizer analizate

Cine ar vrea să creadă că ceea ce s-a desprins din studiu este o exagerare se înşală. Ei bine, pentru realizarea studiului, APC a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 52 de tipuri de parizer. Au fost analizate sortimente de parizer fabricate/distribuite de către: Facos, Meda, Agricola, MegaFood-Com, Aldis, Reinert, DiaVist, Recunoştinţa Prodcom, Pick Ungaria, Ifantis, Perfect Poultry Slovenia, CrisTim, Zimbo Ungaria, Auchan, AIA Italia, Cora, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Perutnina Slovenia, Matache Măcelaru, Caroli, Goodies Meat Production, Rewe și Arterimpex.
Aşa cum este denumit din punct de vedere al modului de fabricaţie, parizerul este un produs din familia mare a salamurilor, la rândul său parte a mezelurilor, un grup mai mare de produse din carne. Din punct de vedere al structurii, parizerul se înrudește larg cu toată gama de preparate din carne tocată (trase în membrane sau fără membrană – paté, hașé), relația cea mai apropiată având-o cu crenvurștii, care au aceeași structură foarte fină a compoziției, dar și cu mortadela, bologna și alte produse care sunt practic echivalente ale parizerului.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.

Parizerul, un amestec de resturi

Fărtă nici o exagerare, parizerul este un produs de foarte slabă calitate, materia primă fiind data de tot felul de resturi de origine animal, precum piele de pasăre, carne separată mecanic (adică acea carne toccata la grămadă, cu piele, os, cartilagii etc.) etc.
Concret, aşa cum subliniază studiul APC, potrivit etichetelor produselor analizate, la fabricarea sortimentelor de parizer analizate s-au folosit următoarele ingrediente: emulsie din piele de pasăre, emulsie de şorici, carne de pui, carne de pui şi de curcan separată mecanic, carne de pui dezosată mecanic, carne de pasăre separată mecanic, piept de pui, carne de curcan, piept de curcan, piele de curcan, piele de pui, grăsime de pasăre, grăsime de pui, carne de porc, pulpă de porc, carne de vită, slănină, șoric de porc, colagen, cașcaval, apă, făină de grâu, fibre de soia, fulgi dezhidrataţi de ardei, fibre de mazăre, fibre vegetale din soia şi sfeclă de zahăr, izolat de soia, amidon cartofi, proteină animală din porc, proteină vegetală din soia, proteină vegetală hidrolizată, amidon, proteină din lapte, lapte praf, proteină din soia, sirop de glucoză, dextroză, lactoză, glucoză, zahăr, maltodextrină, proteină din soia, sare neiodată, sare cu nitriți, extract natural de boia dulce, extracte vegetale, ardei roşu, condiment de ardei, condimente, extracte din condimente.

Cocktail-ul chimic din parizer

Descoperirile chimiştilor sunt folosite de producătorii de mezeluri fără discernământ şi parcă, intenţionat, să ne omoare. Altfel, este greu de crezut că nu se mai poate fabrica un parizer sau un salam fără E-uri, ci doar cu sare pe post de conservant, aşa cum se făcea cu zeci de ani în urmă şi treaba mergea perfect.
Revenind la studio, în cele 52 de produse analizate s-au identificat 48 de aditivi alimentari și alte substanțe, după cum urmează: aromă de fum, arome, difosfat de sodiu, polifosfați de sodiu, izoascorbat de sodiu, nitrit de sodiu, acid ascorbic, eritorbat de sodiu, carmin, iodat de potasiu, monoglutamat de sodiu, acid citric, acetat de sodiu, citrat de sodiu, glucono-delta-lactona, citrat trisodic, lactat de potasiu, diacetat de sodiu, caragenan, gumă de guar, gumă de xantan, gumă Tara, gumă Konjac, gumă locust, gumă de caruba, di-polifosfați de sodiu și potasiu, acid lactic, lactat de calciu, tartrați de sodiu, guanilat disodic, inozinat disodic, alginat de sodiu, citrat de sodiu, acid citric, sulfat de calciu, 5-ribonucleotide disodice, acizi graşi vegetali, esterii acidului lactic, trifosfaţi, diacetat de sodiu, carbonat de sodiu, acetat de sodiu, acid eritorbic, fosfat de calciu, clorură de potasiu, lactat de sodiu, polifosfat de sodiu şi potasiu şi azotit de sodiu. Concluzionând, un adevărat cocktail chimic, de parcă ar fi o concurenţă acerbă între producători, în sensul că este mai bun cel care uită numărul E-urilor folosite şi a altor compuşi chimici.
Astfe, toate produsele analizate conțin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 3 aditivi alimentari până la 19 aditivi alimentari. Cum spuneam, concurenţă acerbă la E-uri. Evident, producătorii nu au în cap decât cât mai mult profit, fără nici un interes pentru consummator şi sănătatea acestuia. De ce întâmplă toate acestea ? Pentru că mulţi români sunt săraci şi aleg parizerul pentru a pune ceva pe masa copiilor sau chiar a lor, ca pachet la muncă.

Nitritul de sodiu, cap de listă

La 85% dintre produsele analizate s-a folosit nitrit de sodiu, un conservant suspect.
Perfect adevărat, având în vedere că la aproape orice tip de mezeluri cumpărate, este imposibil să nu găseşti listat la ingrediente acest nenorocit de nitrit de sodiu, un conservant care are potential cancerigen. Nitritul de sodiu, cunoscut şi ca E250, este interzis în anumite ţări europene. De ce nu este interzisă şi la noi folosirea nitritului de sodiu ? Păi, în primul rând, cine să o facă ? Ministeriul Sănătăţii Exclus! Acea instituţie numită Ministerul Sănătăţii s-a dovedit a fi depăşită total în scandalul dezinfectanţilor. Lăsând ironiile la o parte, evident că este suficient să se emită un ordin de ministru, hotărâre de guvern, ordonanţă sau chiar lege, dacă este nevoie, care să stipuleze interzicerea folosirii nitritului de sodiu. Simplu şi la obiect. Apoi, pentru cine e prins că foloseşte nitrit de sodiu pentru alimente destinate consumului public amendă usturătoare, închisoare, dacă e cazul, şi închiderea firmei. Totul este foarte simplu, numai să se şi dorească. Şi apoi, cine se pune cu Codex Alimentarius, de exemplu, când toţi politicienii români stau cu gura căscată la ce spun UE, SUA etc., deci România nu mai este guvernată de multă vreme din interior şi exclusiv pentru interesele românilor.

Extractul de gândac, utilizat la scară industrială

Da, aţi citit bine! Din totalul produselor analizate, 73% sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic, un colorant roșu strălucitor obținut dintr-o specie de insectă numită coșenilă, deci mâncăm parizer şi multe alte alimente colorate cu gândaci, chit că sunt şi alte variante, de genul plantelor, din care s-ar putea obţine un colorant perfect comestibil şi sănătos. O altă aberaţie şi un atentat clar la sănătatea noastră este de a sublinia şi mai mult gustul şi aroma unui produs, ba, mai mult, să induci şi dependenţă de gust. Ceea ce se face cu ajutorul monoglutamatului de sodiu, un alt aditiv folosit la la 73% dintre produsele analizate.

Carne separată mecanic şi agenţi de îngroşare

La 54% dintre produsele analizate s-a folosit carne de pasăre separată mecanic (carne de pasăre separată mecanic, carne de pui și curcan separată mecanic, carne de pui separată mecanic și carne de curcan separată mecanic), iar la 38% dintre acestea nu se precizează cantitatea de carne de pasăre separată mecanic folosită la realizarea acelor sortimente. La 50% dintre produsele analizate s-a folosit caragenan, un agent de îngroşare suspect de apariția anumitor afecțiuni medicale. O altă practică bolnavă a procesatorilor de carne, anume de a folosi agenţi de îngroşare. De altfel, folosirea a tot felul de aditivi, deci chimicale, este doar un jaf la buzunarul consumatorului şi un atentat evident la sănătatea lui. Atentate pentru care nu răspunde nimeni.

Lista lungă a E-urilor

Şi cum s-a tot vorbit în presă de efectele mai mult nocive ale E-urilor, producătorii au întors roata şi folosesc denumirea chimică a aditivilor respectivi.
Pe lângă ceea ce am subliniat anterior, la tipurile de parizer analizate s-au mai folosit următorii aditivi:

• la 37% din produsele analizate s-a folosit eritorbat de sodiu (E316, E-uri suspecte); • la 33% din produsele analizate s-au folosit trifosfaţi (E451, E-uri suspecte); • la 27% din produsele analizate s-a folosit acetat de sodiu (E262, E-uri inofensive); • la 25% din produsele analizate s-a folosit ascorbat de sodiu (E301, E-uri inofensive); • la 23% din produsele analizate s-a folosit gumă guar (E412, E-uri inofensive), respectiv polifosfaţi (E452, E-uri suspecte, dozele mari pot produce tulburări metabolice şi nu este recomandat consumului la copii); • la 19% din produsele analizate s-a folosit acid citric (E330, considerat inofensiv); • la 18% din produsele analizate s-au folosit citraţi de sodiu (E331, considerat inofensiv); • la 15% din produsele analizate s-a folosit gumă xantan (E415, E-uri consumate cu moderaţie); • la 13% din produsele analizate s-a folosit izoascorbat de sodiu (E316, E-uri suspecte); • la 12% din produsele analizate s-a folosit tartrat de sodiu (E337, printre puţinele E-uri inofensive, tartratul de sodiu fiind, de fapt, un acid natural prezent in multe fructe, in special in struguri), respectiv lactat de calciu (E 327, tot unul dintre E-urile inofensive, de fapt un acid natural produs de bacterii in alimentele fermentate); • la 8% din produsele analizate s-a folosit alginat de sodiu (E401, E-uri suspecte), respectiv mono şi digliceride ale acizilor graşi (E471, considerat unul dintre E-urile inofensive); • la 8% din produsele analizate s-a folosit sulfat de calciu (E516, considerat nepericulos).
Un alt aspect remarcat este acela că la 19% din produsele analizate nu apare menționată în lista ingredientelor cantitatea de carne folosită la fabricarea acelui sortiment de parizer, deci nici nu ştim ce mâncăm.

Parizerul cu cea mai multă carne

Din punct de vedere al conţinutului de carne, APC a întocmit şi un top al primelor zece mărci de parizer după conţinutul de carne, top care se prezintă astfel:

1. Kaufland Classic (parizer de porc. Delicatesă germană Lyoner) / Germania cu 84% carne de porc și 4 aditivi.
2. Zimbo (parizer ţărănesc cu ardei) / Ungaria cu 80% carne de porc şi 6 aditivi.
3. Apetit (parizer porc / 5 aditivi, parizer cu ardei / 6 aditivi) cu 63% carne de porc.
4. Apetit (parizer pasăre / 4 aditivi / 60% carne de pasăre; parizer ţărănesc piept de pui /6 aditivi / 60% carne piept de pui), Baroni (parizer de pasăre / 9 aditivi / 60% carne de pui).
5. Auchan (parizer piept de pui / 8 aditivi / 57% piept de pui).
6. Casa Gustului (parizer cu ardei / 8 aditivi / carne de porc 55%);
7. Gustoso (parizer ţărănesc cu piept de pui / 9 aditivi/ 54% piept de pui), Baroni (parizer ţărănesc cu piept de pui / 9 aditivi / 54% carne din piept de pui), Casa Gustului (parizer de porc / 8 aditivi / 54% carne de pui).
8. Baroni (mini parizer cu pui / 8 aditivi/ 52% carne de pui; parizer cu ardei / 9 aditivi/ 52% carne de porc; parizer cu carne de porc / 9 aditivi / 52% carne de porc);
9. Facos (parizer cu pui /5 aditivi / 51% carne de pasăre), Aldis (mini parizer cu pui / 4 aditivi / 51% carne de pui).
10. Pick (parizer de porc / 5 aditivi / 50% carne de porc) Aldis (parizer porc / 4 aditivi / 50% carne de porc), Facos (parizer cu porc / 6 aditivi / 50% carne porc).

Parizerul cu cele mai multe E-uri

Analiza APC a inclus şi realizarea unui top al parizerului cu cele mai multe E-uri, primii zece clasaţi fiind următorii:

1. DiaVist (parizer cu şuncă) – conţine 19 aditivi.
2. DiaVist (parizer cu pasăre şi porc) – conţine 16 aditivi.
3. DiaVist (parizer cu carne de pui; parizer cu carne de curcan) – conţine 15 aditivi.
4. Fox (parizer mini) – conţine 13 aditivi;
5. Matache Măcelaru (parizer ţărănesc), Carrefour (parizer feliat, parizer cu ardei) – conţin 11 aditivi.
6. Reinert (parizer feliat) – conţine 10 aditivi.
7. Gustoso (parizer ţărănesc cu piept de pui), Baroni (parizer cu ardei, parizer cu carne de porc, parizer ţărănesc cu piept de pui, parizer de pasăre), Pofta Bună (parizer cu carne de pasăre) – conţin 9 aditivi.
8. Auchan (parizer piept de pui), Carrefour (parizer cu pasăre), Casa Gustului (parizer cu ardei, parizer de porc), Baroni (mini parizer cu pui), Meda (parizer ţărănesc, parizer ţărănesc cu piept de pui) – conţin 8 aditivi alimentary.
9. Campofrio (parizer cu pasăre), Caroli (parizer cu pasăre), Fox (parizer cu piept de pui), Benedek (parizer cu ciuperci), Poftă Bună (parizer cu carne de porc, parizer Familia), DiaVist (Suprem. Parizer favorit) – conţin 7 aditivi.
10. Cris-Tim (miniparizer cu pui), Auchan (parizer cu carne de pui, parizer cu carne de porc), Alpinia (miniparizer cu pui), Apetit (parizer cu ardei, parizer ţărănesc piept de pui), Matache Măcelaru (parizer cu vită), Zimbo (parizer ţărănesc cu ardei), Ifantis (parizer cu carne de curcan), Facos (parizer cu porc) – conţin 6 aditivi.

În loc de parizer fin, o pastă plină de chimicale

„Din păcate, parizerul comercializat în hipermarketuri nu mai are nimic din consistenţa, savoarea, gustul şi elementele nutritive ale acestui tip de preparat aşa cum era fabricat în urmă cu câteva decenii. Dintr-un preparat cu o structură fină care se obţinea numai din carne de vită de calitatea I, slănină de porc, piper şi sare, astăzi cele mai multe sortimente se fabrică din emulsie de şorici/piele de pasăre, tendoane, cartilagii, amidon, soia, apă şi chimicale din belşug. La alegerea unui sortiment de parizer trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi/acizi grași saturați, conținutul de sare, evitându-se acele sortimente de parizer care au în compoziție aditivi alimentari, cum ar fi monoglutamatul de sodiu, caragenanul, carminul și nitritul de sodiu. Totodată, trebuie evitat parizerul obținut din carne separată mecanic (resturile rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase, respectiv țesut muscular, cartilagii, vase de sânge, nervi şi țesut conjunctiv) cu adaosuri de piele de pasăre, zaharuri, colagen și amidon, care de fapt maschează calitatea scăzută a produselor. ”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.

Nu daţi parizer copiilor

De asemenea, atunci când decideţi să cumpăraţi parizer, dar sfatul este valabil şi pentru alte tipuri de mezeluri, verificaţi termenul de valabilitate şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Ceea ce s-a mai remarcat în urma studiului APC este conţinutul ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen. Din aceste motive, parizerul nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare, a mai spus preşedintele APC România.

De unde luăm un parizer bun?

Eh, o întrebare foarte grea şi cu foarte puţine soluţii. De fapt, nu mai mult de două variante. Ce poate face consumatorul care adoră parizerul şi este legat de acest produs prin obișnuința consumului încă din copilărie? Evident, vorbim de obişnuinţa consumului din copilărie pentru persoanele care au copilărit înainte de 1989. De fapt, cam prin anii 1970-1980, când mezelurile chiar erau gustoase şi adevărate. Revenind, cele două variante pentru parizerul adevărat sunt fie descoperirea parizerului „adevărat“ la vreun producător serios și dispus să mențină rețeta pe termen lung, fie prepararea parizerului în casă. Ambele variante sunt greu de realizat, ca să fim foarte sinceri.
Prima variantă ne va provoca mai mult dezamăgiri, producătorii fiind obişnuiţi să schimbe rețeta, în goana după profit, nicidecum de a câştiga clienţi siguri.
“Care producător rezistă tentației de a obține profit suplimentar atunci când se simte stăpân pe un segment al pieței? În plus, aceste schimbări sunt deseori determinate obiectiv: se schimbă rețeaua de furnizori, se schimbă rețetele unor ingrediente, se schimbă personalul deținător al secretelor micilor trucuri care imprimă acel „ceva“ produselor unei firme ș.a.m.d. Totuși, aceasta este singura speranță pentru o largă categorie de consumatori (cei fără familie, cei ocupați foarte mult timp, cei comozi).”, mai spune preşedintele APC.
A doua posibilitate este aproape utopică, fiind accesibilă unui segment foarte mic de consumatori – aceia care au posibilități să producă eficient parizer în bucătăria lor, știu să gătească și o şi fac cu plăcere. Şi, chiar dacă pe internet există o sumedenie de reţete, este greu de găsit reţeta autentică. Totuşi, decât E-urile şi tot felul de resturi pe care ni le bagă pe gât procesatorii, mai bine un parizer curat făcut în casă, chiar dacă nu atât de “gustos” ca cel îndopat de potenţiatorii de gust şi aroma.
Studiul complet al APC România poate fi citit la adresa: http://www.apc-romania.ro/ro/i-studiu-privind-calitatea-parizerului/MzcxLTE.html