Boiu, satul care găzduieşte două festivaluri folclorice

02 noiembrie 2017 postat de aida Printează articolul

Boiu este satul care găzduieşte două festivaluri folclorice, în numele reaprinderii tradiţiei populare. Vă spun mai întâi o parte din repertoriu. “Sub poale de codru verde”, “Sus opincă, sus”, “Sunt român ardelean”, “Batalionul doi”, “Vin feciorii ca bujorii” şi “Suparăt îi neamul meu”. Sunt titlurile unor cântece. Multe altele mai există în catalogul acestei formaţii artistice. De dragoste sau de jale, dar şi ritmuri patriotice.

Splendoarea costumelor 

Parcă numai atât? Staţi să-i vedeţi cum dansează. Ce ritmuri! Au răsărit ca din legende căluşarii. Numai în poveştile bunicilor mai vieţuiau. Splendoarea continuă în privinţa costumelor populare. Pe care le-au scos din lăzile de zestre, să le arate în faţa comunităţii lor, dar şi prin alte locuri din ţară, pe unde au fost invitaţi să cânte şi să joace. De ce toate astea? “Ca să nu ne uităm pe noi înşine”, răspunde iniţiatorul, Ilarion Cizmaş. Omul acesta din Boiu are 76 de ani, deşi nu-i dai vârsta, după privirea ageră şi mişcările de tinerel aprins după glasul fluierului.

Drum lung

La Bucureşti i-am întâlnit. Veniseră la târgul agricol INDAGRA şi mi-au zis că făcuseră drum lung tocmai din locul lor de baştină, adică satul Boiu din judeţul Mureş. “Arinii”, aşa se numeşte ansamblul. Din care fac parte oameni de toate vârstele, de la părul alb până la copilărie, 50 de suflete în total. Cu patru ani în urmă s-a înfiinţat acest fenomen local. A fost greu să-i adunaţi pe toţi? “Deloc”, vin răspunsuri din toate părţile. Stau de vorbă cu vreo 20 de baticuri şi căciuli. N-a venit întreg grupul. Copiii, în primul rând, au rămas acasă. “Suntem plecaţi de la cinci dimineaţa. A fost un drum tare obositor chiar şi pentru noi, adulţii”, completează Monica Sârbu.

O lecţie de viaţă 

Am prins câteva clipe de linişte, înainte să înceapă spectacolul, încercând să aflu cât mai multe într-un timp prea scurt. Mi se spune că primele ieşiri la rampă le-au avut pe scena Căminului Cultural din comuna Albeşti, de care ţine satul lor. Asta se întâmpla în 2013. Reconstrucţia frumosului e îmbrăcată într-o formă de bună organizare prin Asociaţia Culturală “Arinii”. Aşadar, comunitatea din Boiu aprinde spiritul obiceiurilor cu ajutorul cadrelor didactice şi preotului local. Vechile cântece răsună în fiecare duminică în biserică. E înţelesul pe care mi-l transmit şi mie acum aceşti oameni. Să nu aştepţi de undeva, prin rugăminţi, să se împlinească un gând, o dorinţă, ci să te chemi pe tine însuţi la fapte. O adevarată lecţie de viaţă pentru copii. Din partea părinţilor şi bunicilor.

Un câmp întreg

Şi ca lucrurile să nu rămână doar la stadiul unei petale, prea repede supusă dispariţiei, Asociaţia Culturală din Boiu organizează de patru ani încoace două festivaluri. Primul e în august, în zi mare, de Sfânta Maria. Pe o pajişte din apropierea satului se adună întreaga suflare. Grupuri folclorice venite din diverse judeţe. Fiecare cu repertoriul său. Cu propriile-i costume. Participă mai mult de 20 de ansambluri. Aşa îţi dai seama că precuparea pentru propria moştenire, de spiritualitate, e un întreg câmp cu flori. Prea puţin cunoscut, din păcate. Pentru că noi, aici, în Capitală, în cu totul alt ritm ordonăm prioritatea ştirilor. Dar uite că oamenii, acolo, în satele lor, îşi văd de treabă. Şi bine fac.

Totul e să vrem

Nu uit de cel de-al doilea festival din Boiu, dedicat sărbătorilor de iarnă. Se adună colindători de prin toate zările. Căminul Cultural e gazda. Aşa o să fie şi iarna asta? “Exact aşa”, sunt invitat să asist la eveniment. Deja îmi închipui cum e acolo. Am experienţa unor iniţiative asemănătoare, în locuri unde părea că nu se întâmplă nimic deosebit, prin văi şi prin munţi. Şi când colo descopeream că oamenii, uniţi în jurul unui ideal, sunt capabili să recreeze universul.

Foto: Dan Gheorghe