Autoritatea părintească. Condiţii pentru călătoria copiilor în străinătate

Autoritatea părintească. Condiţii pentru călătoria copiilor în străinătate
15 martie 2019 Printează articolul

Atunci când minorii călătoresc în străinătate, părinţii trebuie să ştie că există anumite condiţii pentru călătoria copiilor în străinătate.

Conform prevederilor legale, autoritatea părintească, cea care reprezintă totalitatea drepturilor şi îndatoririlor care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului, se exercită în comun şi în mod egal de către ambii părinţi. Aceştia răspund pentru creşterea copiilor lor minori. Autoritatea părintească se exercită, în general, până la împlinirea vârstei de 18 ani de către copil. Autoritatea părintească se exercită de către ambii părinţi, indiferent de starea lor civilă: căsătoriţi, necăsătoriţi, divorţaţi.

Evident, fac excepţie situaţiile în care creşterea şi îngrijirea copiilor a fost stabilită şi încredinţată de către Instanţele Judecătoreşti doar unuia dintre părinţi.

Condiţii pentru călătoria copiilor în străinătate

În situaţia în care părinţii copilului nu au numele de familie comun, numele copilului se stabileşte prin acordul părinţilor săi, pe baza unei declaraţii scrise şi semnate de amândoi. Declaraţia se dă la Starea Civilă, în momentul înregistrării naşterii copilului, în vederea eliberării certificatului de naştere.

În practică există trei situaţii, referitor la numele de familie al copilului.

O primă situaţie este atunci când acesta poartă numele de familie al părinţilor (când ambii părinţi au numele de familie comun – de exemplu, mama se numeşte Ionescu Maria şi tata se numeşte Ionescu Marin; copilul se numeşte Ionescu George).

O a doua situaţie este când copilul poartă numele de familie al unuia dintre părinţi – al mamei sau al tatălui. O variantă este atunci când mama, deşi este căsătorită, a ales să-şi păstreze numele de familie dinainte de căsătorie şi în certificatul de naştere  – la tată – este trecut numele tatălui, diferit de cel al mamei. De exemplu, cei doi părinţi sunt căsătoriţi, dar mama se numeşte Ionescu Maria, iar tata se numeşte Georgescu Marin;  copilul celor doi părinţi se numeşte Ionescu George. O altă variantă, tot cu numele de familie diferite ale părinţilor, este când mama se numeşte Ionescu Maria şi tata se numeşte Georgescu Marin; copilul acestora se numeşte Georgescu George, deci poartă numele de familie al tatălui.

O a treia situaţie este când copilul poartă numele de familie reunite ale părinţilor. De exemplu, mama se numeşte Ionescu-Georgescu Maria şi tatăl se numeşte Ionescu-Georgescu Marin; copilul acestora se numeşte Ionescu-Georgescu George. Evident, în cazul numelor de familie reunite poate fi şi varianta Georgescu-Ionescu, cei doi soţi, în momentul încheierii căsătoriei, alegând numele de familie reunite şi ordinea acestora.

Când e necesar acordul părintelui?

Faptul că minorii poartă numai numele mamei, când părinţii sunt căsătoriţi legal, nu are nici o implicaţie juridică asupra exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi.

“Pentru ca minorii să poată călători în străinătate însoţiţi doar de unul dintre părinţi este nevoie ca celălalt părinte să dea o declaraţie prin care îşi exprimă acordul în acest sens.”, subliniază Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.

În urma unei modificari legislative recente, declaraţiile notariale prin care părintele îşi exprimă acordul pentru ca minorii să poată călători în străinătate însoţiţi de celălalt părinte se pot face pe o perioadă mai lungă, de maxim 3 ani, şi nu pentru fiecare călătorie în parte, cum se proceda anterior.

Trebuie însă să precizăm că acest termen de maxim 3 ani este valabil doar pentru părinţi. În cazul altor rude ale minorilor (bunici, fraţi majori, mătuşi etc.), declaraţia notarială are o valabilitate de maxim 1 an.

Articol pus la dispoziţie de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România

 


	
						

																				
						
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu