Ai un copil timid? Iată ce te sfătuiesc psihologii

21 februarie 2016 postat de stiriAdmin Printează articolul

Cum recunoști, ca părinte, un copil timid? Este o întrebare pe care mulți și-o pun, iar răspunsul este foarte important, deoarece un copil timid se transformă într-un adult timid, iar „neputințele” lui de acum, dificultățile pe care le are acum le va avea și când va crește, când va deveni adult, doar că vor fi la un alt nivel, mult mai dramatic.

Specialiștii atrag atenția că timiditatea are câteva caracteristici: copilul poate fi conformist, supus, poate avea vocea stinsă, poate vorbi puțin, rareori împărtășește idei/probleme cu ceilalți, chiar cu frații săi sau cu părinții, roșește foarte ușor, foarte rar stabilește interacțiuni cu ceilalți. De cele mai multe ori îl găsești undeva jucându-se singur, retras, izolat de grup, cu care îi va fi greu să se joace, te poate privi rar în ochi atunci când vorbește cu tine. Cei mai mari pot prefera cărțile și statul în casă în locul ieșitului cu prietenii.

De unde apare timiditatea?

Psihoterapeutul Mirela Țigănaș, psiholog clinician specialist, ne-a explicat care sunt cauzele timidății la copii. Potrivit acesteia, timiditatea are și o componentă genetică, pentru că temperamentul bebelușului îl poate predispune să reacționeze într-un fel sau altul la situații noi, dar are și o componentă care derivă din mediu, pentru că mediul este responsabil de modelarea caracterului copilului.

Când așteptările sunt prea mari, copilul este programat la eșec

”Una dintre posibilele cauze ar putea fi așteptările prea mari ale părinților. Dată fiind natura competitivă a societății în care trăim, este dificil din partea unor părinți să nu aibă așteptări înalte de la propriul copil, acesta devenind cel mai vizibil simbol al părinților lui. Atunci când așteptările părinților sunt prea mari, copiii sunt programați, din start, la eșec. Așteptările trebuie să fie în concordanță cu vârsta copilului, dar și cu abilitățile lui, cu ceea ce realmente poate face copilul. Copiii ai căror părinți au așteptări prea mari vor internaliza aceste așteptări și și le vor impune sieși, devenind adulți perfectioniști și care nu vor avea curajul să încerce lucruri noi, pentru că dacă nu fac ceva perfect, mai bine nu-l mai fac deloc.”, explică Mirela Țigănaș (în imaginea alăturată), a cărei recomandare este să lași copilul să încerce, să facă ceea ce dorește.
În același timp, mai spune specialistul, așteptările prea scăzute din partea părinților sunt la fel de „dăunătoare” ca și așteptările prea mari, pentru că extremele au același efect și sunt dăunătoare în aceeași măsură. Un copil de 2 ani are nevoie să fie îmbrăcat de către părinții lui, dar la unul de 6 ani acest lucru nu mai poate fi considerat acceptabil.

Dragostea condiționată

O altă posibilă cauză a timidității copiilor poate fi dragostea condiționată. Când părinții asociază dragostea lor cu succesul/performanța copilului, în mintea celui din urmă se dezvoltă ideea „sunt bun doar în măsura în care am succes”. Auzim des „Dacă nu ești cuminte, nu te mai iubesc!”.

Alternativele, cheia independenței

Pentru a se simți independent, un copil are nevoie să creadă că are alternative și le poate realiza. Părinții sunt văzuți ca experți de către copii, iar dacă unul dintre părinți crede că propriul copil nu se poate pieptăna, încălța, spăla pe dinți etc, atunci acel copil va internaliza punctul de vedere al părintelui (și chiar nu va putea face singur acele lucruri).

Cum combatem timiditatea

Psihologul Mirela Țigănaș ne oferă câteva recomandări cu ajutorul cărora putem combate timiditatea copilului.
• Îți recomand să atingi, să mângâi copilul, bebelușul, pentru că studiile arată că acei copii ale căror mame au răspuns la nevoile emoționale ale copiilor au dezvoltat ceea ce, științific, se numește „atașament securizant”.
• Când mai crește puțin, ajută-l să-și înțeleagă și să-și exprime emoțiile, să vorbească despre ele. Acest aspect este foarte important pentru dezvoltarea inteligenței emotionale.
• Iubește-ți copilul necondiționat. Dar stabilește foarte clar limite și disciplinează pozitiv.
• Învață-l să fie tolerant cu sine și cu ceilalți. Acest aspect facilitează interacțiunea dintre copii și își pot face mai ușor prieteni (ceea ce crește, inerent, încrederea în sine și îmbunătățește imaginea de sine).
• Construiește-i încrederea în sine și în ceilalți oameni. Copiii au încredere în oameni doar când li s-a acordat încredere și au învățat această lecție. Dă dovadă că ai încredere în copilul tău, iar el va fi capabil să aibă, la rândul său, încredere în sine și în ceilalți.
• Acordă-i atenție copilului, lasă copilul să înțeleagă că este important și prețios pentru tine.