Inventatori.Tinerii care montează României un nou motor

Inventatori.Tinerii care montează României un nou motor
30 noiembrie 2017 Printează articolul

Inventatori, adică tinerii care montează României un nou motor. Pe inventatori îi găseşti adesea în câte un colţişor al unui eveniment grandios, stând cuminţi, deloc gălăgioşi, aşteptându-şi cu infinită răbdare vizitatorii. Cum a fost şi la Gaudeamus, unde i-am descoperit la ultimul etaj al pavilionului central din Romexpo. De data asta, e vorba de un mănunchi de elevi şi studenţi din toată ţara, fiecare cu măsuţa lui, cu un panou explicativ în spate şi mai ales cu multă convingere în glas. Eu le zic să-mi povestească mai pe înţelesul tuturor despre preocupările lor, după ce încep cu tot felul de formule greu digerabile în cazul unui neiniţiat în ale tehnicii.

Grădina din balcon

Văd nişte sticle din plastic în care sunt puse diverse plante care stau agăţate de gura recipientului. Numai rădăcina pluteşte în spaţiul, gol, din interior. Tot înauntru sunt nişte fire şi un mic dispozitiv. Acesta e un sistem aeroponic, aflu de la Lorelai, o fetiţă care dă semne că abia a scăpat de codiţe, toată numai un zâmbet. Hai să vedem ce e cu aparatul ăsta. O grădină adaptată la spaţiile înguste. De pildă în balconul apartamentului. Sticla pe care o văd acum e doar un model. Florile ori legumele pot să vieţuiască şi în alte forme. De bază e aparatul care pulverizează la anumite intervale substanţele nutritive asupra rădăcinii, astfel încât planta să aibă sprijinul necesar pentru a creşte. Pulverizarea asta are şi ea tehnica ei, la bază fiind programarea pe calculator. „Sunt aceleaşi substanţe pe care florile ori legumele le iau şi din sol”, îmi explică domnişoara.

Un mod de a gândi 

Aşadar Lorelai Florescu şi Anastasia Matei sunt autoarele echipamentului de care vă vorbeam. Fetele învaţă la Liceul Teoretic „Ovidius” din Constanţa şi sunt în clasa a XI-a la profilul Matematică-Informatică bilingv. Plante, sol, matematică, informatică, bilingv, parcă nu se leagă preocupările astea atât de diverse. Dar interlocutoarele mele spun că tocmai acesta e cel mai important element, să priveşti în cât mai multe direcţii. Sunt doar la vârsta când omul îşi potriveşte busola pentru orizonul spre care vrea să se îndrepte. Modul lor de gândire e chiar mai important, în comparaţie cu invenţia în sine. Asta le spun înainte de a trece la un alt stand.

Robotul viitoarelor păduri

Am ajuns la un robot. Mare cât o maşină. Cu toate că în agregatul acesta nu stă niciun şofer. Este o maşinărie care se ocupă cu plantarea de puieţi. Având forţa necesară pentru a urca pante cu o înclinaţie de până la 30 de grade. E capabilă să ducă în spate 100 de pomişori. Are un burghiu pentru săpatul gropii. Şi un braţ care ia puietul şi îl aşează în pământ. Poate să acopere o suprafaţă de zece ari într-o oră. Ştie şi că plantarea trebuie făcută la anumită distanţă între tulpini. Dispune de o baterie care îi conferă autonomie timp de patru ore.

Un an de muncă

Ei bine, într-o ţară ca România în care vorbim de atâta amar de ani numai despre defrişări, s-au găsit nişte studenţi dispuşi, iată, să întoarcă roata. Să facem prezentările. Alexandru Tudor, Ştefan Brînză şi Emilian Drăgoi, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.

De un an lucrează la proiectul acesta. Tot ce aţi aflat că face minunea asta tehnică se bazează pe un program de calculator. Aşa i se dau comenzile.

Promovare slabă

Vreau să ştiu dacă au găsit, cel puţin la ei în zonă, oameni care ar vrea să pună în practică tehnologia asta. Mi-au zis că semnale pozitive există deja din partea unor proprietari de teren care vor să înfiinţeze livezi. Dar înţeleg că mai e cale lungă până la concretizare. Din păcate, nu au adus cu ei maşina aia deşteaptă, şi nici poze nu au cu ea. La capitolul promovare sunt convins că mai e mult de lucrat.

Drona cu creier 

Găsesc, în schimb, fizic vorbind, în metal şi cele opt motoare ale sale, o dronă. O să spuneţi că deja v-aţi plictisit de aeronavele astea. Noutatea, îmi explică elevii pe care îi descos, e un soft capabil să echilibreze zborul înaripatei, în cazul în care ar rămâne fără unul sau două motoare. Ca atare, energia bateriei este reorientată către sursele de putere viabile, în timp ce suratele lor defecte sunt scoase automat din uz. Acelaşi creier electronic mai poate să facă ceva, anume să îşi dea seama că bateria e pe terminate, având două opţiuni. Fie se întoarce de unde please iniţial, fie declanşează procedura de aterizare la locul faptei. Astfel încât drona nu se va prăbuşi. Ea are un sistem prin care poate fi detectată şi recuperată.

Sprijin din toate părţile

Mai bine de un an au muncit copiii aceştia ca să îşi pună în funcţiune viziunea. Consideră că invenţia lor poate fi folosită în zone accidentate şi chiar în misiuni de salvare. Dar cel mai important e că în oraşul din care vin au găsit sprijin financiar din partea unor firme. Bineînţeles că i-au ajutat şi părinţii. O investiţie de 1.700 de euro. Dar rezultatul, constat, e cu mult mai valoros. Alin Herţoiu, Radu Căpriţă şi Răzvan Dumitru sunt elevi în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Amară concluzie

Pe toţi cei cunoscuţi cu această ocazie i-am întrebat ce planuri au în viitor, mai precis dacă vor să trăiască şi să lucreze în continuare în România. E clar, potenţial au. De planuri nu mai spun. Fiecare mi-a vorbit despre alte inovaţii pe care vrea să le dezvolte în anii ce vin. Am reţinut răspunsul, sec, al unuia dintre ei. „Rămânem, dacă e nevoie de noi”.

 

Foto: Dan Gheorghe

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu