Obiceiuri şi tradiţii de Dragobete. Sărbătoarea iubirii la români

22 februarie 2020 postat de stiriAdmin Printează articolul

Obiceiuri şi tradiţii de Dragobete, obiceiuri de care unii români încă ţin seama pe 24 februarie, ziua în care este sărbătoarea iubirii la români.

Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi, fiind o sărbătoare autentică, românească a iubirii.

Cine era Dragobete

Dragobete este preluat de la vechii daci, ulterior fiind  transformat într-un protector al tinerilor, patron al iubirii. După unele legende populare, Dragobete, care mai este numit şi “Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”,  este fiul babei Dochia.  Flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, Dragobete seducea femeile ce îi ieşeau în cale,până în zilel noastre el rămânând simbolul dragostei la români.

“Dragobetele săruta fetele”

În vremuri de demult apuse(în anumite zone însă şi astăzi), în această zi tinerii îmbrăcaţi în straie frumoase obişnuiau să se strângă în păduri şi să culeagă în bucheţele cele dintâi flori ale primăverii. Ceea ce înseamnă că, în acele timpuri, primăvara venea chiar mai devreme decât acum, având în vedere că tinerii mergeau în pădure sau poieniţe şi culegea primele flori de primăvară. Culesul florilor era urmat de voie bună şi cântece, într-un fel de joc ce era numit “zburătorit”. La orele prânzului, fetele porneau în fugă către sat, iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le dea un sărut. Dacă băiatul îi era drag fetei, aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul. Acel sărut era considerat logodnă, fiind începutul iubirii între cei doi tineri. Spre seară, logodna pecteluită de sărut era anunţată comunităţii satului şi membrilor familiei celor doi tineri. Cei care participau la sărbătoare şi respectau tradiţia erau consideraţi a fi binecuvântaţi în acel an. Aveau parte de belşug şi erau feriţi de boli şi febră. În schimb, cei care nu sărbătoreau Ziua de Dragobete erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an. Acest obicei se pare că stă la baza celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele!”. În anumite zone ale ţării, în această zi tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţă şi iubire.

Cum se petrecea în anii cu vreme urâtă

Şi cum nici un an nu seamănă cu altul, în anii în care vremea era urâtă (ploua, ningea sau era foarte frig), tinerii se strângeau într-o casă să petreacă de Dragobete. Adică petreaceau, legau prietenii, se jucau, se ţineau de  ghiduşii. În unele zone, fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţă fraţi de sânge.

Obiceiul bătrânilor

În ziua de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar şi păsărilor. Bătrânii credeau că de Dragobete păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se pornesc în construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor era interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor nu ai voie să intervii. În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi credinţa şi iubire.

Zăpada Zânelor

În vremuri străvechi era  obiceiul ca fetele tinere, necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe alocuri.  Cunoscută drept “zăpada zânelor”, se topea şi apa rezultată prin topire era considerată că avea proprietăţi magice. Vorbim de proprietăţi magine în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca zânele.

Cu cine trebuie să se întâlnească fetele

De Dragobete, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel, nu vor avea deloc parte de iubire de-a lungul întregului an. La ţară se credea că fetele dintr-un sat care ating un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului. În anumite sate parcă uitate ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.

De ce nu trebuie să fie necăjite fetele şi femeile

Tot de Dragobete este obligatoriu ca bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex feminin. Mai mult, bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi, căci astfel îi aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.

Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu trebuie să se sărute în această zi.

Ce e interzis în ziua lui Dragobete

Ca şi în cazul altor sărbători, şi de Dragobete sunt interzise anumite activităţi, precum lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei.  În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime. De asemenea, nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

Busuioc sub pernă, ca la Bobotează

În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător, ca simbolistică, noptii de Bobotează. Fetele tinere şi care sunt curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă. Cu credinţa  că Dragobete le va ajuta să găsească iubirea adevărată, ele îşi vor visa ursitul.