Gata şi cu sărbătorile de iarnă. Martor la demontarea Crăciunului din 2017

08 ianuarie 2018 postat de aida Printează articolul

Gata şi cu sărbătorile de iarnă, s-a tras cortina, şi nu oricum, mai ales că am fost martor la demontarea Crăciunului din 2017. Sunt martor al desfacerii vechiului Crăciun. Cel din anul care tocmai s-a încheiat. Piuliţă cu piuliţă şi segment cu segment, toate elementele din poveste se întorc acum, la începutul noului an, în camioanele care vor duce aceste bucăţi din visul nostru în cine ştie ce depozit. Vor sta acolo până în sezonul viitor, când din nou oraşul se va îmbrăca în mantia cu sclipici.

Meticulozitatea şuruburilor

Mă uit la scheletul conic instalat încă din decembrie trecut în Piaţa Constitutiei. Poate că aş fi trecut nepăsător pe lângă acest fapt, de simplu şantier, căci întreaga construcţie, încă în picioare, e susţinută în acest moment de braţul lung al unei macarale, în timp ce mai mulţi muncitori sunt urcaţi la diverse paliere, legaţi cu frângii de siguranţă, dotaţi cu diverse chei, ca să deşurubeze încheieturile metalice. Strigă unii la altii, ca să-şi coordoneze acţiunea. Aş spune chiar că meticulozitatea e dusă până în pânzele plictiselii, din punctul de vedere ale celui care priveşte de pe margine. Adevărul e că o construcţie înaltă cât un bloc, din cât apreciez eu, nu-i de colea să fie nici înălţată, nici coborâtă.

O înşiruire de capitole

Am intuit însă în această imagine ceva care mi se pare oarecum dureros. Anume formalismul în care trăim. Montăm şi demontăm mai mult decât tijele unor  giganţi care ne-au îmbrăcat la un moment dat sărbătorile. E vorba aici de viaţa înregimentată în capitole distincte. Ştim că de la ora cutare până la ora cutare trebuie să ne bucurăm. Sau între anumite intervale avem program de muncă, de somn, de plimbare, de cumpărături, de hrană. Totul a devenit guvernat de ceas. După ce se încheie o anume repriză, fie o împachetăm, ca s-o punem bine pe dulap sau la subsol, pentru data viitoare, fie ne debarasăm de ea, căci altui simbol îi va veni rândul atunci când vom fi anuntaţi de calendar. Este clar că pe locul colosului îmbrăcat în artificialul verde şi care s-a numit oficial bradul de Crăciun din Capitala României nu va mai rămâne, în câteva ore, decât asfalt. Gol. Aşa cum pustiul guvernează urma multor altor etape care ne împart cu precizie anii.

Totul se transformă 

La fel şi cu brăduţii aruncaţi acum pe străzi. Nu mai e nevoie de aceşti copaci care ne-au împodobit casele pentru câteva săptămâni. Nici nu ştiu dacă au fost percepuţi ca sevă a vieţii sau numai în calitatea unor seci decoraţiuni. Am spus câteva săptămâni şi îmi dau seama că la atât s-a redus apogeul pentru mai bine de 20 de ani, cât i-au trebuit purtătorului de ace verzi să ajungă la maturitatea necesară transformării în umeraş pentru globuleţe şi beteală. Acum, în ianuarie, numai tulpina lui mai e valoroasă. Culeasă aşadar de oameni care au nevoie să înfigă o altă generaţie de ţăruşi în propria grădină. Susţinând recoltele ce se pregătesc să apară sub soare. La timpul lor. Aşa cum natura îşi respectă propriu-i calendarul. Observ că totul în lumea asta se desfasoară după un tipar bine croit. Asta înseamnă că prezicătorii n-ar trebui să mai aibă nicio utilitate…

Foto: Dan Gheorghe