A dat cifrele pe zahăr şi a reinventat prăjiturile din Maramureş

A dat cifrele pe zahăr şi a reinventat prăjiturile din Maramureş
29 septembrie 2017 Printează articolul

A dat cifrele pe zahăr şi şi-a reinventat cariera şi astfel au apărut prăjiturile din Maramureş, marca Gina Discălicău. Prăjituri care te fac să uiţi de restricţii, de cura de slăbire, de tot. De orice scapă omul, dar de pofta de prăjituri, niciodată. Nu ştiam că o s-o întâlnesc pe doamna prăjiturilor din Maramureş tocmai în Bucureşti. Am zis hai să dau o fugă la Muzeul Ţăranului Român într-o ruginie sâmbătă de toamnă. Se anunţase târg al meşterilor. Mă plimb eu ce mă plimb pe acolo, când privirea îmi cade pe plăcinte. Nu mă abţin şi încep să pun întrebări.

Acasă, în Baia Mare

Aşa se leagă dialogul cu Gina Discălicău. Simplu, firesc şi la obiect. Fiecare dintre noi rămâne în lumea lui. Ea în spatele bunătăţilor, eu grăbitul dintre betoanele Capitalei. Tot o descos ce şi cum face şi imaginaţia mi se pune în mişcare. O şi văd în casa ei din Baia Mare. Acolo şi-a făcut laboratorul de fineţuri. Şi în acelaşi loc e şi un mic magazin.

Fundamentala schimbare

Altfel, o mamă cu patru copii, deci o viaţă de familie. Dar totuşi e ceva. Să vrei la un moment dat să-ţi schimbi fundamental existenţa. Pentru că la bază este economistă. Cu zece ani în urmă a dat cifrele pe zahăr. Nimic nu e întâmplător, căci până la urmă ai nevoie şi de fracţii, şi de zecimale, ca să ţii pe linia de plutire o afacere. Cu atât mai consistent e imboldul de început, cu cât mai ai şi sprijinul părinţilor. Vorbeşte de mama ei, contabilă de meserie, de tatăl ei, instalator. Când mai multe braţe se pun în mişcare în aceeaşi direcţie, succesul nu mai are mult până să apară.

Trei produse cu atestat tradiţional

Dar să vorbim mai bine despre ceea ce provoacă oricui poficicioase precipitaţii în cerul gurii. Gina îmi prezintă cele trei produse pentru care a obţinut atestat bazat pe tradiţie. De primul nu am auzit niciodată până acum. Nici nu aveam cum, eu, cel născut aici, în sud.

Haioşe cu magiun

Ceva influenţe maghiare sunt chiar din denumire, aflând că “hai” vine de la untura de pe burta porcului, deci foietajul are la bază grăsimea prietenului nostru de Crăciun. Este, în consecinţă, o prăjitură pe care gospodinele o făceau de regulă în anotimul rece. Trecem la al doilea episod din acest capitol, covrigeii cu chimen şi caşcaval. Şi, deloc în ultimul rând, prăjitura cu vişine.

Caietele bunicilor

Acum o să ziceţi că de covrigei cu chimen şi de prăjiturile cu vişine aţi tot auzit. Păi da, dar contează, zice noua mea cunoştinţă, reţeta originală. Cea folosită din moşi-strămoşi. Unii moştenesc case, maşini, terenuri. Dar cine găseşte în lada de zestre a bunicii un caiet cu indicaţii ale sosurilor, ciorbelor şi plăcintelor, acela poate să spună că e stăpânul Raiului. Noroc că mai sunt asemenea catastife ori chiar foi răzleţe prin ţară. Şi suflete, precum cel pe care îl desciu acum, care să le caute şi să le preţuiască.

Principii clare

Pe asta se bazează munca ei. Şi efortul e mare, pentru că nu se încurcă în prafuri chimice. Foloseşte numai ingrediente pe care natura le oferă cu atât de multă generozitate. Uite cum se face. Sfaturile bătrânilor îţi arată fiecare detaliu în parte. A studiat. A experimentat. A reuşit. “Asta înseamnă mult mai multă muncă, e drept, dar şi un gust de neegalat”, zice stăpâna aromelor. Ce inseamnă, din experienţa ei, programul de lucru? Să stai între bucatele tale câte 12 ore pe zi, ba uneori chiar şi mai mult, când primeşte comenzi de amploare. Am şi văzut pe cartea sa de vizită că scrie “Prăjituri de casă pentru evenimente”. Mai are trei fete angajate în uzina de vise dulci. Şi uite aşa trebăluiesc de dimineaţă până seara.

De unde vine mulţumirea

Despre investiţia făcută în echipamente nu mai vrea să-şi aducă aminte. Au fost ani de trudă, la început, obligată fiind să îndeplinească o serie întreagă de norme, stricte, în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor. Controale peste inspecţii. Astea nu se termină niciodată, ce-i drept. Nu defineşte profitul ca şi cum ar curge râuri de bani peste ea. Se rezumă la traiul decent, la grija pentru salariile angajaţilor. Şi, mai presus de orice, la mulţumirea pe care o încearcă atunci când îşi vede clienţii, din ce în ce mai mulţi, că şi-au făcut un obicei din a reveni la uşa ei.

Multitudinea gusturilor

Observ nu numai varietatea ideilor, dar şi gusturile care la prima vedere par a nu se înţelege în conţinutul aceluiaşi preparat. Prăjitură cu brânză şi gem de afine, prăjitură cu morcovi, stafide şi nucă, prăjitură cu brânză, stafide şi lămâie, biscuiţi cu fulgi de ovăz, prăjituri cu nucă şi caşcaval, tartă cu brânză sărată şi spanac, prăjitură cu suc de roşii, prăjitură cu dovleac. O mică parte dintr-o listă mult mai lungă.

Din ce în ce mai multe drumuri

Program de lucru pe tot parcursul unei săptămâni. Ba în laborator, ba pe drumuri, pe la târguri, prin ţară, oriunde e chemată. Şi nu duce lipsă de invitaţii, după ce i s-a dus vestea. “Zece ore am mers de la Baia Mare până la Bucureşti”. Nu o văd obosită. Nici nu are timp să răsufle. De multe ori ne oprim din dialog, pentru că apar clienţi. Toată lumea o ştie, vorbesc ca nişte vechi prieteni. Fiecare pleacă de la ea cu sacoşa încărcată. Vreau şi de-asta, şi de-asta. Ameţeşti plimbându-ţi ochii prin vitrina cu poveşti. Mică, în aparenţă, dar conţinând o lume atât de mare.

 

 

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu