Ziua Naţională, ilustrată pe reţelele sociale. Ce gândesc românii

01 decembrie 2017 postat de aida Printează articolul

Ziua Naţională a fost ilustrată pe reţelele sociale. Ce gândesc românii, deci iată anonime gânduri despre problemele esenţiale ale României.  Am călătorit pe din ce în ce mai largul bulevard al reţelelor de socializare, ca să văd ce scriu românii de Ziua lor Naţională. Părerile sunt dintre cele mai diverse. Dincolo de şablonatul “La mulţi ani, România!”, unii încearcă să tragă o concluzie despre cine suntem, mai presus de parade, flori şi patriotice îmbrăţişări.

Vestea bună

Nu voi da nume. Vreau să scot în evidenţă acele idei care demonstrează că poporul îşi dă seama ce se întâmplă cu ţara asta, dincolo de poleiala marketingului politic sau de academicele sfaturi ale editorialiştilor. Tocmai asta e vestea cea mai bună…

Ce este iubirea de patrie

Am să încep cu acela care spune că iubirea de ţară trebuie să fie concretizată prin grija faţă de părinţi, de casă, de familie, de copii. Altfel, ne pierdem în obscure generalităţi. Un alt domn consideră că am ajuns în stadiul în care nu te mai aştepţi să te bage lumea în seamă dacă scrii despre lucruri normale, de exemplu patriotismul. Trăim vremuri în care aduni zeci sau sute de like-uri pe chiloţăreli. O doamnă care dă dovadă că urmăreşte în mod constant postările anumitor cunoştinţe se miră că respectivii indivizi, care în restul anului vorbesc numai de rău despre România, nu de puţine ori cu jignitoare aprecieri faţă de români, în schimb de 1 Decembrie îşi colorează statusul în culorile naţionale.

Gândurile Reginei Maria

Altcineva preferă s-o lase pe Regina Maria să vorbească într-un solemn moment. „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”. Rămânem în acelaşi registru, amintind de ceea ce un alt român îşi doreşte, să vină ziua în care va spune “La mulţi ani!” acelei Românii cu hotarele restabilite conform voinţei naţiunii, la 1918.

Prea multă răbdare?

Multă lume îşi doreşte o sărbătoare fără politicieni. Ba cineva chiar ureză mulţi ani înainte doar acelora care nu au jefuit ţara asta. Aş spune că emblematică este adresarea unei femei către România, căreia îi mulţumeşte pentru blândeţea şi răbdarea cu care suportă atâtea mizerii câte i se întâmplă, de care auzim ori pe care le vedem aproape la tot pasul. Un domn îi îndeamnă pe români să nu se mai “toarne” unii pe alţii şi să aibă putinţa de-a privi peste capul celor care îi dezbină. A fi patriot e ceva ce ţine de solidaritate, nu a căuta să-l dai la o parte pe fratele tău, ca să-i iei locul. Bine punctează o fată pe aceeaşi sensibilă problemă.

Pentru speranţă

Urări de bine se fac pentru cei ce nu şi-au pierdut încă speranţa şi muncesc, oriunde ar fi, în ţară sau în alte părţi ale lumii, pentru o bucată, mai dulce sau mai amară, de pâine. “La mulţi ani românilor care iubesc România prin fapte, nu prin vorbe!“, iată cuvinte pe care le simt că vin dintr-un prelung oftat. Altul parcă ar vrea să pună sare pe rană şi le trimite căldura sufletului chiar şi celor “enervaţi” de frumuseţea României. Mesajul se referă la capacitatea românilor de a face haz de toate necazurile prin care trec şi de a nu ţine seama de duşmanii lor, oricât ar părea ei de puternici. “Pentru mine, eşti cea mai frumoasă ţară din lume!”.

Ciudate pliante

Un text mai amplu aparţine unei doamne care tocmai s-a întors de la manifestaţia din centrul Bucureştiului, povestind că a primit un pliant pe care scria că România e “pe moarte”. Foile volante erau împărţite, culmea, de nişte tineri. Adică tocmai cei care ar trebui să considere că au viitorul în faţă. Femeia deplânge manipularea care a ridicat un zid între viaţa reală şi peisajul din carton pe care unii îl construiesc cu meticulozitate.

O poezie

Voi face o excepţie, prezentându-vă numele unui român care a scris o poezie dedicată ţării sale. Se numeşte Nicu Constantinescu, iar poemul e intitulat, simplu şi firesc, „Ziua României”. Vă invit să-l citiţi. „Inima-mi bate odată cu tine/Ţara mea, îţi doresc numai bine!/ Când româneşte vorbesc şi gândesc,/Iubesc tot ce e dat românesc!/Azi îţi urez scumpa mea Românie/Ceea ce îmi doresc sincer şi mie:/Mândră să fii şi să-ntinereşti/Şi grabnic să te însănătoşeşti!/Şi vă rog pe voi dragi români,/De astăzi să fim mai demni şi mai buni,/Să trăim mai frumos, mai uniţi,/Să nu aceptăm să mai fim umiliţi!/S-avem lanuri pline de grâne,/Să cântăm ,,Deşteaptă-te Române!’’/Oriunde în lume-om ajunge,/ Să purtăm tricolorul în sânge!”.

Propria urare

Nu-mi rămâne, la rându-mi, în finalul acestui material, decât urarea pentru toţi conaţionalii mei către o preţioasă realizare. Să aibă capacitatea de-a fi, şi pe mai departe, ei înşişi.