Tradiţia familiei. Doi studenţi în mijlocul borcanelor cu zacuscă

18 octombrie 2017 postat de aida Printează articolul

Tradiţia familiei continuă. Când mergi pe la diversele târguri din Bucureşti, dar nu numai,  doi studenţi se remarcă în mijlocul borcanelor cu zacuscă.

Zacuscă în defilarea toamnei, pe tarabă. Borcane cu zacuscă cu zecile, apetisant aliniate. Şi doi tineri care le promovează în tumultul iarmarocului din Capitală. Unul dintre multele festivaluri de culori de care putem spune că avem parte în ultima vreme.

Doi studenţi

Dialogul porneşte de la Emil, invitându-mă să degust din bunătăţile casei sale. Aşa se leagă vorba, după ce şi fratele său, Marin, se alatură conversaţiei. Am de-a face cu doi studenţi, unul la Drept, celălalt la Economie.

Numai tradiţie

Teleormăneni de origine, din comuna Dracea. Au deschis un magazin ad-hoc plin cu tocană de legume, bulion, castraveciori în oţet, mere rase pentru plăcintă şi lista e mai lungă. Toate acestea îmblânzite, mi se garantează, în urma unor proceduri bazate pe tradiţie. Tocate la cuţit condus de mână, nu de maşinării, curăţate cu migala celor care muncesc din zi până-n seară. Trecute prin ceaune încinse la foc de lemne şi încuscrite cu mirodenii pe care natura ţi le oferă din belşug.

Efortul unei familii întregi

Trebuie să fie ceva muncă la voi, îmi inchipui. Tinerii povestesc despre familia lor, întinsă şi dezvoltată de-a lungul a trei generaţii, dedicată acestei afaceri agrare. Totul a pornit în 1990 de la bunicul, Ioan Bujor, la care s-au adăugat copiii lui, Mircea şi Marian, iar mai nou, iată, nepoţii, cei pe care i-am prezentat deja, “Sunt implicate în această afacere de familie 12 persoane”, mi se explică.

Armata borcanelor

La bază e pământul, în sensul celor 30 de hectare sub cerul liber, cultivate cu diverse soiuri de legume şi fructe. Se adaugă un hectar acoperit cu solarii. Aud o cifră impozantă, 100.000 de borcane pe an. Umplute cu roadele transformate în produs finit. Pe care le comercializează în cele mai diverse moduri, de la supermarket până în pieţe.

Nu se lasă

Nepoţii se arată decişi să nu se lase de treaba începută de bunicul lor, zice Emil, la care fratele lui subscribe fără rezerve. Astfel implicaţi, alături de rudele lor, în toate etapele întregului sezon, de la plantarea seminţelor până la închiderea capacelor la recipientele pregătite să ajungă pe masa consumatorilor.

Vestea bună

Concluzia e una singură. Târgurile astea sunt bune şi la altceva. Nu doar comerţul în sine e important. Mai schimbi o vorbă, afli o poveste de viaţă. Aşa îţi dai seama că idei sunt, de voinţă nu mai spun, peste tot, prin ţară. în timp ce de oameni care să pună în practică asemenea proiecte nu ducem lipsă. Asta e vestea care ne dă speranţe.

Foto: Dan Gheorghe