Să calculăm. Cât costă în România dreptul la învăţătură?

05 septembrie 2017 postat de aida Printează articolul

Cât costă în România dreptul la învăţătură este o întrebare la care răspunsul este tot mai greu de găsit, aşa că vom face o analiză a ceea ce înseamnă pentru părinţi fiecare început de an şcolar.

La recenta conferinţă de presă de la Ministerul Educaţiei Naţionale, unde subiectul esenţial a fost legat de lipsa manualelor pentru clasa a V-a şi suplinirea acestora cu un compendiu, a venit o întrebare din partea unor jurnalişti pe care o consider emblematică pentru felul în care şcoala e privită de mulţi ani încoace. Ministrul de resort spusese că acest compendiu are un preţ de patru lei pentru un exemplar. Atât a costat conceperea şi tipărirea lui. La care întrebarea sună cam aşa – e o carte bună, în condiţiile în care costă atât de puţin?

Caşcaval şi salam

Aş pune, la rândul meu, o întrebare pentru cei care au ridicat chestiunea asta. Un manual trebuie să coste o sută de lei sau mai mult, ca să-l considerăm bun? Consider că acesta e un clişeu tipic pieţei, când de pildă cauţi salam, castraveţi sau caşcaval şi zici că te orientezi spre ce e mai scump, că acela e un produs de calitate. Din păcate, cam aşa sunt văzute azi şi mijloacele educative în România.

Un subiect ocolit

Am ridicat, la rândul meu, o problemă în faţa ministrului, la care nu am primit un răspuns concludent. Se vorbeşte prea mult de manuale şi prea puţin de elementul esenţial pe care ar trebui să se bazeze educaţia, profesorul. Dacă ne referim la un dascăl cu metodă didactică, vocaţie şi capacitate de dialog, atunci trebuie să spunem că acesta are la dispoziţie şi alte resurse pentru a preda lecţia şi, în special, pentru a-i face pe elevi să înţeleagă despre ceea ce li se vorbeşte.

Eterna cârpăceală

Adevărul e că Ministerul nici nu prea are ceva concret de spus pe tema redefinirii din temelii a modului în care ar trebui să se facă educaţie în şcoli, în condiţiile în care din 1990 încoace ne promite reformă şi ne oferă în schimb doar cârpăceală.

Un exemplu

Am dat ca exemplu Şcoala Profesională Germană din Braşov, pe care am vizitat-o cu ceva timp în urmă şi despre care am scris. E o şcoală unde nu există manuale. Elevii învaţă exclusiv prin metode practice despre meseriile în care se califică. E drept că am văzut destule priviri mirate aruncate asupra mea, la minister, de parcă vorbeam în limba chineză. E şi normal, de vreme ce şcoala aceea din Braşov funcţionează după alte principii, ale lumii orientate spre eficienţă, nu după cele demult îmbâcsite pe malul Dâmbviţei.

Sfaturi înţelepte

Cu altă ocazie, am vrut să ştiu de la un profesor cu 50 de ani de carieră în spate, pe care l-am întâlnit într-o comună din Prahova, ce trebuie să stea la baza educării elevilor. El îmi spune că exemplificările faptelor din viaţa de zi cu zi şi din experienţa acumulată de generaţiile anterioare. Manualul e doar o anexă, la fel şi alte materiale didactice. Discuţia între profesor şi elev reprezintă esenţa, sună înţeleptul sfat. Din fericire, am descoperit nenumăraţi dascăli, în diverse locuri ale ţării, care merg pe acelaşi principiu. Biologia şi geografia se studiază în mijlocul naturii, istoria în faţa monumentelor şi în locul unor lupte de care a fost legat destinul ţării, matematica prin spontane jocuri şi chiar prin cântec.

Să ne amintim de omul de la catedră

Prea mult vorbim despre manuale, prea mult valorizăm educaţia în termeni de piaţă, şi prea puţin luăm în seamă cea mai mare bogăţie a şcolii, omul de la catedră. Acesta e nefericitul context în care, înaintea fiecărui început de an de învăţământ, nu te mai miri să vezi goana părinţilor după tot felul de lucruri în care este îmbrăcat procesul educativ. Ghiozdane, penare, stilouri, pixuri.

Lunga listă a suspinelor 

Dacă tot am vorbit de piaţă, hai la supermarket, la librărie şi, nu în utlmul rând, la tarabă. Peste tot găseşti oferte la rechizite. Pentru toate buzunarele. Tigăile nu mai sunt la modă în această perioadă. Ghiozdane la 25 de lei, dar şi la 400 de lei. Stilouri de la 30 de lei la 150 de lei. Pixuri de la trei lei setul de patru bucăţi, la zece lei bucata. Dar acesta e doar începutul. Recomand să vă ţineţi bine, că începe cursa. Aşadar coperţi de caiete şi de manuale, tuburi cu lipici, plastilină, seturi de carioci şi de creioane colorate, ascuţitoare, cutii cu cretă, seturi de rigle, acuarele, pensule, bloc de desen, pahar de plastic pentru pictură, hârtie glasată, gumă de şters, caiete de diverse dimensiuni şi utilităţi, trusă de geometrie. Vorba unui personaj de film, numără până la cinci şi respiră adânc…

Educaţie cu bani de împrumut

Monşer, ai în buzunar vreo 500 de lei? Pentru copilul tău. Pe care îl trimiţi să înveţe carte sau cel puţin aşa speri. Atenţie, pentru un copil. Când ai mai mulţi, şi toţi cu ghiozdanul în spate, cu totul altă sumă intră în discuţie. Dacă bate vântul prin buzunarul tău, faci cum mi-a zis doamna pe care am cunoscut-o în piaţa Gorjului. Cu trei copii după ea, toţi de şcoală. A trecut mai întâi pe la bancă şi s-a împrumutat. Nu mi-a zis suma. Probabil ca să nu-şi aducă aminte cât are de returnat, cu tot cu dobândă. E drept, nici eu nu am insistat, ca să nu-i stric ziua. Altfel, în Constituţia României scrie că învăţământul obligatoriu este gratuit. Sau nu mai scrie?!…

Decisiva întrebare

Să ne amintim cu ocazia noului an şcolar că România se află pe un deloc onorant prim loc în Uniunea Europeană la numărul elevilor care abandonează şcoala. Procentul naţional se apropie de 20%. Cu siguranţă că o bună parte dintre copiii noştri nu mai ajung să studieze din cauză că nu au bani să-şi cumpere dreptul de a învăţa. Poate că sună foarte dur această expresie, dar cred că este cât se poate de elocventă. Pentru că drumul de acasă până la şcoală e presărat cu o serie întreagă de bariere unde trebuie să achiţi tot felul de „taxe”. Bani pentru ghiozdan, pentru rechizite, pentru cărţi, bani de îmbrăcăminte, de încălţăminte. Aproape că uiţi de şcoala în sine când vezi prin câte furci caudine trebuie să treci, spre destinaţia finală. Domnilor guvernanţi, când aveţi de gând să eliberaţi sistemul de învăţământ de imensa piaţă care îl asediază? Când va fi netezit drumul de acasă până la şcoală pentru toţi copiii din ţara asta?