“CineSat”. Capitala culturală a României s-a mutat în Lereşti

07 august 2017 postat de aida Printează articolul

Capitala culturală a României nu este doar prin marile oraşe ci, iată, s-a mutat şi în sat, cum este acum în satul argeşean Lereşti, unde are loc „CineSat”. Festival dedicat filmului autohton, între 8 şi 13 august. Nume sonore şi lansarea unor proiecte naţionale

 Filme româneşti la “CineSat” 

Avem filme românesti realizate în ultimii 36 de ani. Proiecţia lor, atât în Ateneu, cât şi în curtea clădirii. Piese de teatru. Dezbateri între artişti şi public. Şi, nu în ultimul rând, lansări de carte. Gata, hai să ne notăm oraşul în care se desfaşoară acţiunea. Ateneu? Te-ai gândi la Bucureşti. Ei bine, nu e nici pe departe în Capitală. E în comuna Lereşti din judeţul Argeş. Mai precis în nordul acestei unităţi administrative, aproape de Câmpulung. “CineSat” se numeşte festivalul si este la cea de-a doua ediţie. Calendaristic, între 8 şi 13 august. Directorul manifestării, preotul din localitate.

Director cu patrafir

Am stat aşadar de vorbă cu Alexandru Pahonţu. Părintele. Directorul. Om destul de tânăr, e născut în 1979. Fiu al satului. Legat de biserică încă de mic. Povesteşte cum a fost mai întâi copil de altar. A urmat studiile în domeniu şi de şase ani e preot în biserica din Lereşti. Spune că se gândeşte de mai mult timp la acest gen de reuniune culturală în comuna lui. Există şi o bază foarte solidă a gândului. Din piatră. Ateneul. Cum Ateneu? Sunt nedumerit. Da, e un Ateneu în Lereşti. O somptuoasă clădire dedicată culturii. Cu o arhitectură specială. Este semnul altor vremuri prin care a trecut România. Timpurile monarhiei. Când în lumea noastră rurală se construiau case de cultură. Numai că aici, în Lereşti, lucrurile au căpătat o cu totul altă dimensiune. Hai să vă spun, pe scurt, povestea.

O emblemă a României 

A fost odată o musceleancă. Prima femeie din România care dobândeşte calitatea de avocat. Prima reprezentantă a sexului frumos din Europa care obţine licenţa în Drept la Universitatea din Paris. Şi, nu în ultimul rând, cea dintâi doamnă din lume cu Doctorat în Drept. A trăit între anii 1867 şi 1935. Deşi a uimit întregul continent, Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu alege să-şi trăiască ultimii ani din viaţă pe meleagurile unde văzuse lumina zilei. Ea donează terenul din Lereşti, pentru ca aici să se construiască un vast spaţiu dedicat culturii. De la tatăl ei, Dumitru Bilcescu, un om apropiat de ţărănime, care a încurajat ridicarea educativă a maselor şi obţinerea drepturilor civile pentru cei mulţi, a moştenit Sarmiza deschiderea faţă de cei generic definiţi ca “talpa ţării”.

Trecutul revigorat

A venit comunismul şi părea că din fostul Ateneu interbelic se va alege praful. Aici s-au infiinţat ba cârciumi şi discoteci, ba magazii. Comunitatea decide, în anii din urmă, să redea acestui veritabil palat cu valenţe educative rolul de odinioară. Este demarat, din fonduri locale, un amplu proiect de reabilitare, iar în 2015 a fost consemnată renaşterea. Sala de spectacol nu e foarte mare, are 180 de locuri, cu tot cu cele 30 de la balcon. Vastă este, în schimb, scena, în spatele căreia se află şase cabine destinate actorilor. La etaj, trei spaţii generoase în care a fost amenajat muzeul etnografic. Partea asta de ţară are multe de spus din tradiţia ei, pentru că vorbim de o comună nu numai aşezată într-un cadru mirific, la poalele Carpaţilor, dar şi încărcată cu obiceiuri şi fapte istorice, aşa cum sunt încă păstrate în satele componente, Voineşti şi Pojorâta, alături de Lereşti, care a dat şi denumirea întregii localităţi. Unde trăiesc, în total, aproape 5.000 de oameni.

Cu multă ambiţie

Şi uite că vine imboldul pentru un festival dedicat filmului romanesc. Preotul îmi spune că a existat o conjunctură favorabilă, o scânteie, ca să spunem aşa, de la care a pornit totul. Pentru că un regizor de seamă, Şerban Marinescu, el însuşi argeşean, pune în mod definitoriu umărul la crearea acestui concept aparte. Nu banii sunt neapărat importanţi, Alexandru Pahonţu arătând că totul se face cu un buget redus, ba uneori chiar din buzunarul propriu, şi în special cu mult efort fizic. Chiar îl întreb pe părinte cine l-a mai ajutat în toate aspectele care ţin de organizare. Se bazează pe tinerii strânşi de mai mulţi ani în jurul său. Unii sunt în corul pe care l-a înfiinţat, “Vocea credinţei”. Pentru alţii se organizează ore suplimentare de studiu în casa parohială. Aici sunt ajutaţi să-şi facă lecţiile zilnice, în timpul anului şcolar, la Matematică, Limba şi Literatura Română. Există şi un curs de pictură. Rezultatele nu au întârziat să apară. “Avem în comuna noastră 24 de elevi olimpici. Şi la Testele Naţionale din acest an singura medie de 10 din zona Muscelului”, se mândreşte interlocutorul meu.

Prima ediţie

Aşa au început, în 2016, “Serile filmului românesc”. Astfel a fost intitulată prima ediţie. Anul acesta s-a schimbat denumirea în “CineSat”. Cum a fost anul trecut? “A fost foarte greu. Am învăţat ce înseamnă organizare de eveniment, cum faci promovarea, foarte mult de muncă, dar în acelaşi timp o mare satisfacţie”. Printre invitaţii de seamă de atunci s-au numărat Dorel Vişan, Elisabeta Bostan, Mircea Diaconu. Cât despre public, au fost în jur de 250 de spectatori. Unii erau turişti, alţii de prin partea locului.

Se adună forţele

De când aţi început să munciţi pentru organizarea ediţiei din acen an? “Din februarie”, vine imediat răspunsul. S-au adunat mai multe forţe. Observ pe afişul lui 2017. Consiliul Judeţean Argeş, Primăria din Lereşti, Asociaţia Culturală “Lereşti-Muscel” şi Centrul Cultural Judeţean Argeş. Munca este însă tot a celor care au mişcat prima oară roata acestei manifestări. Dat sfoară în ţară printre artiştii de cinema şi de teatru, promovarea pe plan local, la televiziuni, la radio, pe diverse pagini de socializare.

Nume sonore

Rezultatele se văd de pe acum, numai dacă parcurgi evenimentele lista oficială a evenimentelor. Prin urmare, vă anunţ că între 8 şi 13 august anul curent, la Lereşti, vine o bună parte din crema teatrului şi filmului românesc. Dau câteva exemple care nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare. Dorel Vişan, Şerban Marinescu, Dan Piţa, Nicolae Mărgineanu, Dan Necşulea, Lucia Hossu Longin, Cătălin Saizescu. Aflu că vor fi prezentate 13 lung şi scurt-metraje, o selecţie care acoperă ultimii 36 de ani ai cinematografiei autohtone. Dar surprizele sunt cu mult mai multe, dacă vedem ce ne aşteaptă în fiecare din zilele acestui regal.

Ziua şi evenimentele

Dau câteva exemple. Pe 8 august, un film din deja celebrul serial “Memorialul durerii”, apoi producţia “Faleze de nisip”. Lansare de carte pe 9 august. Actorul Dorel Vişan în faţa publicului şi în calitate de scriitor, ca autor al volumului “Cântec pentru glas şi toacă”. Va fi vizionat, ceva mai târziu, filmul artistic “Luchian”. Ziua de 10 august va prilejui dialogul între Elisabeta Bostan şi public pe o temă sensibilă, “conduită şi bune maniere”. Apoi filmul “Senatorul melcilor”. Data de 11 august este şi mai bogată. Dezbatere pe tema dansului şi filmului coordonată de regizorul şi scenograful Izavela Bostan, invitat special fiind maestrul de balet Ştefan Tury. Urmează filmele “Saltinbancii” şi “Loverboy”. Spectacolul lui Horaţiu Mălăele, “Sunt un orb”, marchează ziua de 12 august. Programul va fi completat cu filmul “Nunta mută”. Ultima etapă a festivalului, pe 13 august, fiind o zi de duminică, va debuta cu o liturghie la Biserica cu hramul Înălţarea Domnului din Lereştii de Jos. Va fi prezentat, după câteva ore, un film în premieră absolută, “Când pământul vorbeşte”, regizorul fiind de faţă, în persoana lui Viorel Costea.

Proiect naţional ambiţios 

Vorbeam mai devreme despre un preot înconjurat de copiii din satul lui, în diverse activităţi educative. Ediţia din acest an a festivalului “CineSat” lansează un proiect ambiţios, de data asta adresat copiilor şi tinerilor din toată ţara. Este vorba despre “CinemaDorit”, prin care tânara generaţie este încurajată să producă filme de lung şi scurt-metraj. Primele producţii de acest fel vor fi prezentate în cadrul festivalului din Lereşti, cu ocazia ediţiei de anul viitor. Nu pot să nu observ că la conferinţa din acest an dedicată acestei ambiţioase idei participă nume de rezonanţă, precum regizoarea Elisabeta Bostan, profesorul universitar doctor Titus Vîjeu, de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti şi preşedintele Uniunii Cineaştilor din România, Laurenţiu Damian.

Să fie cu happy-end

Nu se mai poate spune, în concluzie, că satului românesc îi este hărăzită azi numai definiţia de loc “în care nu se întâmplă nimic”. Uite că Lereştiul vrea să scoată capul în lume. Promovând filmul românesc într-un festival cu ambiţii metropolitane. Le doresc să aibă parte de happy-end.