Duplicatul reduce substanţial falsificarea înscrisurilor

30 octombrie 2015 postat de stiriAdmin Printează articolul

Actele notariale semnate în original de către părți pe fiecare exemplar au fost înlocuite cu actele în duplicat. Acestea poartă numai semnătura notarului public şi sigiliul biroului notarial. Singurul exemplar original, semnat de părţi în faţa notarului public şi de către notar, rămâne în arhiva biroului notarial. De pe acest unic exemplar original părţile primesc doar duplicate, această procedură urmând să v-o explicăm în cele ce urmează. Această procedură notarială, a duplicatului, s-a introdus în ţara noastră în august 2013, odată cu modificarea unor proceduri notariale.

În prezent, actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului notarial, părțile primind un duplicat de pe actul original. În arhiva biroului notarial rămâne şi un exemplar din duplicat, în aşa fel încât, dacă se solicită ulterior o copie legalizată a documentului aflat în arhivă, aceasta va fi eliberată de pe duplicat. Actul original semnat de părți nu va intra niciodată în circuitul civil, nici măcar în copie.
Actul original şi eventualele anexe ale acestuia se semnează în faţa notarului public, de către părți, de către reprezentanții lor sau de către alte persoane prevăzute de lege, după identificarea acestora de către notarul public, după ce citesc actul şi declară că i-au înțeles conținutul, iar cele cuprinse în act reprezintă voința lor.

Documentul care se eliberează părților de către notar poartă denumirea de duplicat şi are aceeaşi forță probantă ca originalul, fiind şi el titlu executoriu.
Duplicatul redă integral şi fidel conținutul actului notarial original, cu diferenţa că duplicatul nu este semnat de către părți. În locul semnăturilor originale ale părților se menționează numele şi prenumele fiecărui semnatar. Pe prima pagina a documentului se aplică o parafa cu mențiunea „DUPLICAT” – aşa cum se obseră şi în imagine. Părțile nu trebuie sub nici o formă să semneze acest document. În situația în care sunt tentate să o facă, trebuie să ţină seama de faptul că imediat ce şi-au pus semnătura sub numele şi prenumele lor, care apare la finalul respectivului document, au distrus autenticitatea actului respectiv. Practic, documentul respectiv nu mai valorează nimic şi trebuie mers iarăşi la notariat. Concluzia ? Nu vă semnaţí ulterior şi respectaţí intrucţíunile notarului.

Actele care se eliberează în duplicat sunt actele autentice, adică declarațiile, procurile, diferite tipuri de contracte etc.
Pentru eliberarea duplicatului nu se percep costuri suplimentare, el fiind eliberat de către notar imediat după semnarea originalului care rămâne în arhiva biroului notarial. Costul eliberării duplicatului intra în costul actului care se întocmește.
Un istoric al procedurii duplicatului arată că nu este o invenţie românească, ci că există în numeroase state europene şi s-a dovedit mult mai eficientă decat procedura anterioară. O asemenea manieră de instrumentare a documentelor, anume cea a duplicatului, există de ceva vreme în Franța, Belgia, Italia, Germania şi s-a constatat că s-a redus semnificativ falisificarea însscrisurilor. Din aceste motive, legiuitorul roman a decis adoptarea acesteia, a procedurii duplicatului. Concret, prin preluarea acestei modalități de întocmire a inscrisurilor, s-a dorit reducerea, dacă nu chiar eliminarea posibilității falsificării înscrisurilor notariale care poartă semnătura părților, prin imposibilitatea de a mai reproduce semnăturile existente pe acte. Pentru a nu fi nici o confuzie, trebuie să subliniem însă faptul că actele încheiate înainte de august 2013 poartă semnăturile originale ale părţilor.

Articol pus la dispoziţie de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România