Unirea din 24 ianuarie. Să-l înţelegem pe Alexandru Ioan Cuza

Unirea din 24 ianuarie. Să-l înţelegem pe Alexandru Ioan Cuza
23 ianuarie 2018 Printează articolul

Unirea din 24 ianuarie. Să-l înţelegem pe Alexandru Ioan Cuza, dincolo de şabloane. Dacă e 24 ianuarie, ne amintim de Cuza. Alexandru Ioan Cuza. Dincolo de ce scrie în manualele de istorie, altceva ar trebui să vedem azi, la 159 de ani de la Mica Unire. Anume că odată cu acest act încep reformele. Se pun bazele statului modern român.

Cu toate sincopele, că aşa e la noi, ne-am pus mereu unii altora piedici nenumărate, colonelul Cuza, domnitorul Cuza reuşeşte într-un timp relativ scurt să facă ceea ce alţii nu au înfăpuit într-o perioadă mult mai lungă. E de prisos să dăm exemple din actualitate, când ne învârtim în jurul cozii şi ce facem azi demontăm mâine.

Aşadar, pe timpul lui Cuza se fac transformări în sistemul sanitar, în Poştă, se creează Armata Naţională, învăţământul capătă un cu totul alt chip, vedem reforme în domeniul fiscalităţii, al vămilor, se înfiinţează primele două universităţi, la Iaşi şi la Bucureşti, apar schimbări în ceea ce priveşte proprietatea ţăranilor asupra ogorului pe care îl lucrează.

Domnitorul Cuza, dincolo de omul Cuza 

Ce remarcă observatorii acelei epoci e că un om care în tinereţea sa fusese un aventurier, un obişnuit al saloanelor mondene, odată ajuns domnitor se transformă radical.

Îşi înţelege rolul. Atât de bine, încât are curajul deciziilor. Radicale şi rapide. Hotărâre, curaj, viziune. Un conducător care ştie ce vrea.

Este cu totul şi cu totul altceva, în comparaţie cu imaginea politicienilor de azi ai României. Poate şi de aceea Cuza nu a fost niciodată omagiat cu inima deschisă de mai-marii acestei ţări. Căci nu poţi să te uiţi în ochii celui cu care nu ai cum să te compari.

Sigur, omul Cuza are păcatele de care nimeni nu scapă. Nu trebuie să-l transformăm în zeu. Dar noi azi am avea nevoie chiar şi de un semi-zeu, la câte probleme aşteaptă să fie rezolvate.

Altfel, vor răsuna, ca în fiecare an, mai mult fără rost, muzicile de promenadă. Dar dacă nu înţelegem esenţa Micii Uniri, atunci degeaba ne amintim de Cuza.

 

Sursa foto: Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României - fotografii realizate de Carol 
Pop de Szathamári, numit de Alexandru Ioan Cuza, în 1863, "pictor şi fotograf al 
Curţii"

 

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii