A promis şi, iată, s-a ţinut de cuvânt. La festival, birjar!

28 august 2017 postat de aida Printează articolul

Aşa cum a promis, Caragiale s-a ţinut de cuvânt şi e în parcul Cişmigiu, deci la festival, birjal! Programul, din 28 august până în 3 septembrie. La datorie! La datorie! La a VI-a ediţie a Festivalului “Bucureştii lui Caragiale”.

Cum aşa?

Parolist cum sunt, am fost şi eu să-l întâlnesc. „Sal’tare, monşer!”, îmi zice. Eu dau să-mi ridic pălăria, dar ia-o de unde nu-i.

Nu, nu vă gândiţi la alte probleme. Pur şi simplu n-o am. Cum n-o ai? Păi uite aşa bine, n-o am. Păi unde ai pus-o? Ce să pun? Pălăria. Care pălărie? Aia cu care trebuia să vii la festival. Care festival? Cel din buricul târgului. Care târg?

La bragă 

Ei, dacă o ţinem aşa, nu mai apucăm noi să vorbim despre altele. Ce să vorbim? Despre festival. Uite, hai să luăm o bragă, nene Iancule, să ne mai treacă niţel osteneala şi să ne împăcăm cu vremurile astea noi în care dumneata ai fost invitat. Luăm o bragă. S-a deschis căsuţa pe roţi unde domniţa cu şepcuţă albastră ne serveşte, surâzătoare. Are boruri albe. Şepcuţa. Zici că e mariner, coane!

Colaci de citit 

Ei, dar de asta ce mai zici, îţi place? Un loc pentru citit. S-au pus nişte colaci imenşi pe iarbă. Stai întins, ca pe valuri, şi te leagănă povestea cuvintelor. După ce ţi-ai ales o carte. Sunt mai multe volumaşe puse în mijlocul fiecărei adunări de tras la somn. Stă lumea întinsă. Nepoţi şi bunici. Părinţii mai târziu, după programul de lucru.

Mititei

Caldură mare, monşer! Este. Stăm ce stăm, până ne loveşte foamea. Niscaiva grătare, încinse cu discreţie, ne fac cu ochiul. Fiind zonă culturală, până şi fumul a fost instruit să nu facă paradă. Mesele, în schimb, ţopăie libere. Printre copaci au fost plantate nişte foişoare unde poţi să te odihneşti mestecând niscaiva boabe de vorbă. Despre una, despre alta.

Scena mică 

Ei, dar secenele, de scene ce zici? Teatru, domnule, în aer liber. Cu actori de prin toată ţara. Ei, n-am ce zice, frumoase lucrături! Uite, asta mică e decorată ca pe vremea mea. Mobilă cu scârţ. Domnule Caragiale, nostalgic mai eşti! Văd băncuţe aliniate în faţa rampei de spectacol. Ca pe timpul comediilor unde nenea Nae se zgâia la comedianţi şi mai că nu era atent la nimic, de focul amploaiatului pe care îl suspecta că face ochi dulci cucoanelor lui.

Scena mare 

Mai încolo, scena mare, înaltă, cu câteva zeci de scaune încolonate în faţa ei, plină cu reflectoare şi aparate moderne. Zici că va fi cine ştie ce concert cu vedete. Vedete? Ce e aia o vedetă? Ei, vezi nene Iancule, nu le ştii p-astea. Dumneata n-ai apucat moda cu vedetele. N-am apucat. Ştii ceva, mai bine de dumneata!

Spre stabilimentul cultural 

Prea ne-a pus capac oraşul ăsta încins. Noroc cu indicatoarele montate din loc în loc pe aleile parcului. “Stabiliment cultural”. Adică te îndrepţi spre zona de teatru. Stabiliment? Aoleo, sună cam pe dos faţă de primul impuls la care ar fi trebuit să te gândeşti. Săraca limbă română! Are la înţelesuri, de nici ea nu le mai ştie numărul. La cât de alambicat au ajuns românii s-o folosească.

Amintiri

Mititei şi bere. Te îndrepţi spre “D-ale gurii”. Hai, că în toate vremurile mititelul şi halba cu guler au fost la modă. Nene Iancule, ce amintiri îţi trezesc dumitale mititeii şi berea? Nu cumva din anii când alergai să-ţi deschizi restaurant, ba în Bucureşti, ba în gara Buzăului?!

Nu te-ai priceput, domnule!

Că de, ai fost dumneata mare scriitor, dar ca orice literat din Ţara Românească, fără un sfanţ în buzunar, ai acceptat ideea că trebuie să te descurci cumva şi să-ţi umpli buzunarul care urla a pagubă. Dar nu ţi-a mers, domnule. Nu te-ai priceput la afaceri. Asta e!

„Geniala ironie”

Mai ţii minte cum a scris un gazetar, Scipione Bădescu, atunci când ţi-a fost închis restaurantul din Buzău şi lucrurile personale licitate în centrul urbei, ca să-ţi poţi acoperi datoria de câteva sute de lei? „Bietul Caragiale! Să fii cel mai mare scriitor al ţării şi să n-ai la timp 200 de lei pentru a achita poliţa. Asta e desigur cea mai genială ironie a sortei!”.

Curat murdar

Ei, nene Iancule, atunci să ţi se fi închinat festivaluri, ca azi, şi n-ai mai fi avut, poate, grija zilei de mâine. Dar aşa e viaţa. Zic şi eu ca personajele domniei tale, curat murdar! Parol!

Fotografiile îngălbenite

Pe vremea când se lansase cântecul “Fetiţe dulci ca-n Bucureşti în toată lumea nu găseşti“, doamnele şi domnişoarele ştiau să lase o amprentă pe cât de duioasă, pe atât de energică asupra unei capitale care îşi găsise rostul şi cadenţa europeană. Se vede asta din felul în care personajele îngălbenitelor fotografii îşi privesc cu mândrie existenţa. Azi, măcar să învăţăm din lecţiile trecutului mai putem, dacă dorim. Ca să nu repetăm greşeli impardonabile. Coană Joiţico, te rog să-mi spui dumneata dacă am sau nu dreptate! Caragiale îţi dă dreptul să ieşi din schiţele sale şi să te exprimi liber în faţa noastră, a celor care facem umbră pământului în anul de graţie 2017. Veniţi deci la taifas, în Cişmigiu, căci s-ar putea să găsiţi nişte răspunsuri interesante. Dar numai în cazul în care aveţi întrebări de pus…

Foto: Dan Gheorghe