Planul ruşilor de a ne alipi ca republică a fost dejucat

14 septembrie 2017 postat de aida Printează articolul

Astăzi puteam toţi să vorbim ruseşte dacă planul ruşilor de a ne alipi ca republică nu ar fi fost dejucat.

Visul României Mari se putea nărui în 1917. Iată cum au plănuit bolşevicii arestarea regelui Ferdinand şi transformarea ţării noastre în republică sovietică.

România se află, în timpul Primului Război Mondial, la un pas de a fi ştearsă de pe faţa pământului. La prima vedere, credeţi că este vorba despre situaţia noastră dramatică de pe front, în condiţiile în care o mare parte a ţării căzuse sub ocupaţie, după ofensiva trupelor germane, austro-ungare şi bulgare. Administraţia şi armata, dar şi mulţi civili, se retrag în Moldova, unica palmă de pământ care mai rezistă în faţa iureşului.

„Prietenii” din Est

Dar pericolul cel mai mare nu vine din partea adversarului pe care îl ai în faţa ta şi acţionează la vedere, ci tocmai de la cel pe care îl crezi aliat, Rusia. Noua putere de la Moscova, instalată după îndepărtarea ţarului, unelteşte pe la spatele României, pregătind ocuparea în întregime a ţării noastre şi transformarea ei în republică de tip sovietic, evident în componenţa noului imperiul roşu. Când noi eram concentraţi, în vara lui 1917, asupra marilor bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, „prietenii” din Est fac planuri pentru arestarea Regelui Ferdinand.

Zvonistica

Agenţii ruşi acţionează în Moldova, în rândul populaţiei, în sensul de a convinge pe cât mai mulţi că România nu mai are viitor şi că românii ar trebui să înţeleagă că şansa de a supravieţui este să aleagă un alt loc în care să trăiască, adică pe vastul cuprins al câmpiilor asiatice.

Noua reşedinţă a regilor României

Mai mult decât atât, ruşii pregătiseră la Herson, o localitate de la gurile Niprului, o reşedinţă pentru găzduirea familei regale române. Răspunsul pe care l-a dat regele Ferdinand a fost tranşant. Nu părăsea sub nicio formă România!

“Partidul evacuării”

Propaganda rusă merge atât de departe, încât apare la noi un aşa-numit „partid al evacuării”. Secondată de premierul Ion I.C.Bratianu, de Nicolae Iorga şi de şeful misiunii militare franceze în România, generalul Berthelot, Regina Maria este cea care reuşeşte în scurt timp să smulgă din rădăcină mătrăguna pesimismului plantată de ruşi în pământul românesc.

Risc politic enorm

Din punct de vedere politic, se considera, pe bună dreptate, că dacă România ar fi încetat, chiar şi pentru scurt timp, să mai existe, ca teritoriu, atunci ţării noastre i-ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil, la finalul războiului, să stea cu capul sus la negocierile de pace.

Două milioane de refugiaţi

Situatia gravă în care se află ţara noastră la începutul lui 1917 este atestată şi de faptul că peste două milioane de români se refugiază pe teritoriul Rusiei, unii ajungând la Moscova, alţii la Petrograd şi Kiev, la Harkov şi Poltava, Odessa, Rostov, Celiabinsk, Samara, Sevastopol, dar si în alte părţi. Cei mai mulţi erau însă în Odessa, în special muncitori, în condiţiile în care aici fuseseră transferate o serie întreagă de capacităţi industriale româneşti. Portul oraşului gazduia şi flota militară a României.

Cuibul bolşevic din Odessa

Dacă în faţa noastră, pe linia frontului, se aflau trupele germane şi austro-ungare, ar fi trebuit să avem măcar spatele asigurat de aliatul nostru, Rusia. Dar noua putere bolşevică avea cu totul alte planuri faţă de România. Moscova pregătea arestarea regelui Ferdinand şi transformarea ţării noastre în „Republica Socialistă Sovietică Românească”. Semnificativă în acest sens este înfiinţarea, la Odessa, a unui „Comitet de acţiune social-democrat”, în fruntea căruia sunt Cristian Racovski şi Mihail Gheorghiu Bujor. Cei doi reuşesc să strângă 1.500 de oameni într-un „batalion revoluţionar internaţionalist”. Lenin însuşi i-a felicitat pentru faptele lor.

“Marele proiect”

Era chiar momentul în care România se pregătea de marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când Mihail Bujor îi trimite lui Lenin un memoriu, arătând că venise prilejul răsturnării regelui Ferdinand. Confirmarea acestei situaţii apare doi ani mai târziu, în 1919, într-o scrisoare a unui alt bolşevic român, un anume Nicolau, care aminteşte despre „marele proiect al unei lovituri de stat împotriva regimului, în iunie 1917, cu ajutorul trupelor ruseşti”.

“Bastionul reacţiunii”

Planul în sine nu dispare, chiar dacă în vara lui 1917 nu fusese pus în aplicare. Se păstrează şi azi câteva însemnări ale lui Mihail Bujor despre vizita sa la Petrograd, în ziua de 4 decembrie 1917, când l-a întâlnit pe Lenin. Convorbirea are ca temă răsturnarea regimului din România. Lenin este de acord că „monarhia e bastionul reacţiunii în România, situaţie care impune doborârea ei”.

Detaliile complotului

Se ajunge cu discuţia la comisarul Rosal, desemnat de Lenin „să ducă la îndeplinire planul de arestare a regelui Romaniei”. Totul fusese stabilit în amănunt. În prima fază, trebuia arestat comandantul trupelor ruse din Moldova, generalul Scerbacev, adversar declarat al bolşevismului. În a doua fază, trupele ruse, îndemnate la revoltă împotriva comandanţilor lor, urmau să-i susţină pe comisarii sovietici în operaţiunea de arestare a regelui Ferdinand.

Bombă pentru Casa Regală

Românii aflaseră totuşi, încă din 17 noiembrie 1917, despre iminenta lovitură de stat pusă la cale de bolşevici. Ca urmare, se iau măsuri speciale pentru apărarea Regelui şi Reginei. Cu atât mai mult cu cât la reşedinţa lor din Iaşi este descoperită la timp şi dezamorsată o bombă.

Plan eşuat

Fapte deosebit de grave se petrec la Socola, aproape de Iaşi, într-o tabără cu 3.000 de muncitori ruşi de la căile ferate. Trenurile de la Odessa ajung în acest loc, aducând între alţii şi pe comisarul Rosal, cu tot cu trupa lui. Are loc o încercare, eşuată, de arestare a generalului Scerbacev. Generalul rus cere guvernului Brătianu să spargă fără întârziere „clubul bolşevic de la Socola”.

Lupta de la Socola

Bolşevicii instalează tunuri pe dealul Aroneanu, îndreptate spre Iaşi. Două batalioane cu luptători roşii pleacă, în acelaşi timp, din Odessa, în sprijinul „tovarăşilor” lor din Socola. Situaţia era deosebit de gravă, pentru că dacă românii deschideau focul împotriva celor din tabara de la Socola, era ca şi cum România începea ostilităţile contra Rusiei. În condiţiile în care, cel puţin teoretic, ruşii erau aliaţii noştri. Cu toate aceste riscuri, premierul Brătianu decide atacarea taberei din Socola, astfel că la jumătatea lunii decembrie 1917 pericolul loviturii de stat este înlăturat.

Intoxicări bolşevice

În acelaşi timp, românii care se refugiaseră pe teritoriul Rusiei sunt intoxicaţi cu informaţii care arătau că trupele ruse au „eliberat” Iaşiul, iar cei doi „criminali”, Ferdinand şi Bratianu, au fost arestaţi. Văzându-şi planurile date peste cap, puterea bolşevică rupe relaţiile diplomatice cu România la 26 ianuarie 1918.

Concluzia unui diplomat sârb

Un diplomat sârb din perioada interbelică, pe numele său Spalajkovic, expert în problema relaţiilor româno-ruse, citat de Ion Constantin în cartea „România, marile puteri şi problema Basarabiei”, apărută în 1995, arată că „atitudinea violentă a guvernului sovietic era subordonată planului de revoluţie în România şi intrarea sa, împreună cu Basarabia, ca un tot-unitar, în componenţa Republicii Federative Ruse”.

O carte de excepţie

Am găsit aceste preţioase informaţii din trecutul nostru într-o carte de mare însemnătate care tratează chestiunea tezaurului României de la Moscova, dar şi contextul deosebit de grav pentru ţara noastră din Primul Război Mondial. Cartea  este semnificativ intitulată  „Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova” şi este semnată de istoricii Cristian Păunescu şi Marian Ştefan. De ce spun că este o carte preţioasă? Pentru că ea scoate la lumină nu mai puţin de 166 de documente din arhiva Băncii Naţionale a României.

Fereşte-mă, Doamne, de prieteni…

Dincolo de cifre şi date, în această carte descoperim fapte de viaţă. Vedem cum a reuşit ţara noastră să reziste în faţa “aliatului” din Est, cu mult mai periculos decât duşmanii de pe câmpul de luptă. Dacă planurile ruşilor de ocupare şi sovietizare a ţării noastre ar fi reuşit în 1917, nu am mai fi vorbit azi de istoricul an 1918 şi de făurirea visului strămoşesc, România Mare.