O întrebare pentru Regele nostru, Mihai I

O întrebare pentru Regele nostru, Mihai I
05 decembrie 2017 Printează articolul

O întrebare pentru Regele nostru, Mihai I. O întrebare din 1993 la care am primit un răspuns scurt . Regelui României, Mihai I, îi adresam în 1993 o întrebare. Lucram pe atunci la revista „Flacăra” şi fiecare dintre redactori a putut să scrie o singură adresare către Suveran. Se constituia astfel o scrisoare a noastră care să fie apoi trimisă la reşedinţa sa din Elveţia. Aşa era pe atunci situaţia, cu omul care condusese cândva ţara asta se putea comunica numai prin ţidule călătoare. Acces liber pe glia sa nu avea.

Am stat şi m-am gândit puţin ce să-l întreb. Trebuia să fie totuşi ceva important, nu doar aşa, nişte cuvinte de complezenţă, mi-am spus. Şi într-un final m-am decis. Dacă în urma celui de-al Doilea Război Mondial soarta naţiunii noastre a fost decisă de marile puteri, noi fiind aruncaţi în braţele sovieticilor, ca atare transformându-ne în republică, în conformitate cu ordinul venit de la Moscova, oare e posibil ca azi, după ce am scăpat de comunism, soarta noastră să fie decisă tot de puterile străine? Mă refeream şi la eventuala revenire la regimul monarhiei constituţionale.

Răspunsul primit de la Rege a fost unul scurt, Majestatea Sa susţinând că poporul român este singurul în măsură să-şi decidă soarta. Trebuie să vă spun că citez din memorie. Dar esenţa aceasta a fost.

Azi, când Regele nostru a murit, mi-am amintit de acest episod din viaţa mea de jurnalist. Mă gândesc la tot ce s-a întâmplat cu noi din 1990 până azi. Şi poate că acel răspuns al Suveranului ar ilustra perfect evoluţia societăţii noastre. Sau involuţia. Depinde din ce unghi priveşti.

Cuvintele Sale ar trebui să ne conducă, zic eu, spre o altă întrebare, de data asta adresată naţiunii. Ar suna cam aşa. Oare suntem pregătiţi să ne asumăm deciziile pe care le-am luat în ultimii 27 de ani? Aşa cum au fost ele, bune sau proaste. Din nou contează unghiul de vedere al fiecăruia.

Altfel, ne înconjurăm cel mai adesea de „dacă” şi de „parcă”. Problema e că manualele de istorie nu conţin asemenea ambiguităţi. Ele prezintă date şi fapte certe. Oare ce anume am scrie despre noi înşine?

Aşa ajung la concluzia că Regele mi-a răspuns în 1993 cu ceea ce, printre rânduri, ar trebuie să fie o întrebare. Pentru noi toţi…

 

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu