Nesimţire fără margini. Dialog printre ruine, in Parcul Bazilescu

Nesimţire fără margini. Dialog printre ruine, in Parcul Bazilescu
23 ianuarie 2018 Printează articolul

După 1990, de foarte multe ori am ajuns să amintim şi să tot vorbim de delăsarea totală a autorităţilor, de fap acea nesimţire fără margini care ne face să purtăm dialog printre ruine, acum în Parcul Bazilescu din Sectorul 1 al Capitalei.

Amara plăcere a unor cuvinte care tânjesc după poezie. “Se prăbuşesc amintirile copilăriei”. Asta spune un domn după ce mă vede că dau ocol fostei grădini de vară din Parcul Bazilescu. Fac poze unei ruine care, ce-i drept, ştie să îmbătrânească cu demnitate. Chiar dacă sunt găurite, bătute de vânt şi de ploi, mâzgălite, proptite în fiare contorsionate, pe alocuri muşcate, acolo unde piatra a cedat sub propria-i greutate, ei bine, zidurile acestea îşi păstrează aura din vremea când erau îmbrăcate în artă.

Reversul 

Pe o tablă agăţată de un gard scrie “atenţie, pericol de prăbuşire”. De aici pornise dialogul nostru. Un om care stă pe o străduţă din spatele vechii scene a cartierului.

“Mi-aduc aminte când veneam în acest loc, copil fiind, apoi tânăr. Ce de lume!”.

Când ajungi dinspre bulevard, ai impresia că vezi faţa edificiului. Cu solemna-i dantelărie. Dar interlocutorul mă corectează. Acolo era intrarea actorilor. Pe când în spate, altă poveste. Un spaţiu cuprins între zvelte coloane, descriind un semicerc în interiorul căruia se aflau scaunele pentru public. Scena e pe reversul corpului principal, cel de care vă ziceam mai devreme. Trag concluzia că spectatorii îşi lăsau grijile zilnice tocmai între somtuoasele arcade.

“Exact!”.

 

  

 

Acea durere…

De cine vă amintiţi, dintre actori şi cântăreţi? “Toată crema”. Omul meu şterge cu o bucată de hârtie banca pe care urmează să se aşeze. A ieşit la o firavă plimbare.

“A fost odată un boier, Bazilescu, aţi auzit de el”. Sigur că da. Ştiu, în mare, destinul acestui spaţiu. Dar am dorit mai degrabă să ilustrez scurtul meu periplu cu răsuflarea unui localnic, punând în antiteză trecutul cu prezentul, îi explic.

“Of, prezentul! Uitaţi-vă ce înseamnă acest prezent care nu se mai sfârşeşte”. Foarte interesantă abordarea, ca şi cum ar fi o etapă de care vrei să scapi. “A distrugerii, domnule!”. Şi abia îndrăzneşte să se uite spre ceva ce îl doare.

Fără explicaţii

Câţi ani să fie, 20, aproape 30, de când pata asta neagră a neputinţei unei societăţi în derivă nu vrea să se şteargă?! Sau poate că lumea nu mai are nevoie de cultură, de socializare, de ieşit la promenadă. Tăcere. Doar dă din cap, a lehamite. Povesteşte despre nepoţii plecaţi afară. De copiii lui care s-au dus şi ei prin străinătăţuri.

 

“Pozele vechi se aruncă la gunoi, stimate domn. De ce nu şi obiceiurile?”. Rolurile s-au inversat, eu ar trebui să răspund, dar nu găsesc cele mai potrivite explicaţii.

Aceeaşi pălărie

Ne-am luat rămas bun sub priveghiul fulgilor de zăpadă. Scrisesem deunăzi despre fostul cinematograf “Favorit”, din Drumul Taberei, remarcând că stafiile sunt păzite dintr-o gheretă de un vigilent în uniformă privată. Remarc şi în cazul celui ce a fost teatrul de vară de pe Bucureştii Noi aceeaşi penibilă rutină.

Fraţilor, ce mai poate să păţească o clădire care a fost deja bombardată cu nepăsare?!…

 

Foto: Dan Gheorghe
  Categorie:
adaugă comentariu

1 Comment

  1. ianuarie 24, 09:12 #1 Riella Gab

    Si arhitectii ce fac? Doar construiesc cotinete post decembriste.

    Constructiile, cu adevarat, frumoase, elegante, proportionate, sunt lasate in paragina, dar toate cosmeliile hidoase, disproportionate, care chiar distrug fata Romaniei, sunt aprobate si ridicate, aproape peste noapte. A probate de cine? De alti arhitecti, la fel de incompetenti, ca si cei care proiecteaza aceste elucrubatii post revolutionare.

    Era un zvon inainte de ’89 ca toate constructiile erau asa de urite datorita partidului. Zvon doar!!! Cine ii impiedica pe arhitectii romani astazi sa proiecteze/construiasca frumos? Care partid?

    De fapt, Romania nu are arhitecti, ci doar niste mizgalitori penibili, rusine voua, cei care va numiti arhitecti!!! De ce va pierdeti timpul atitia ani in facultate? Cine sunt prtofesorii vostri? Alti ratati, ca si voi!!!

    Reply to this comment

Adaugă comentariu