Escherichia coli: Transmitere, simptome şi tratament

Escherichia coli: Transmitere, simptome şi tratament
18 februarie 2016 Printează articolul

În contextul scandalului bebeluşilor din Argeş infectaţi cu bacteria Escherichia coli (E. coli), Ministerul Sănătăţii a publicat mai multe informaţii referitoare la această afecţiune şi metodele de prevenire sau tratament. Deși nu dorim nimănui să treacă prin drama părinților respectivilor bebeluși, câteva informații legate de transmitere, simptome și tratament pot fi utile.
E. coli este o bacterie larg răspândită în natură, care se găsește în mod normal în intestinul omului şi animalelor. Există tipuri de E. coli implicate în producerea de boli diareice şi de infecții urinare.

Produce insuficienţa renală

Unele tipuri de E.coli produc o toxină puternică denumită Shiga toxina (ST). Bacteriile care produc această toxină se numesc Shiga toxina E. coli sau STEC sau E.coli enterohemoragică (EHEC). Tipul de E. coli cel mai frecvent izolat care aparține acestui grup este O157:H7. În anul 2011 un alt tip, O104:H4, a produs peste 4.000 de îmbolnăviri mai ales în Germania, soldate cu 53 de decese. Există şi ale tipuri de STEC cu circulație mai redusă (O26, O103,O111, O145), dar care pot produce, ca şi cele menționate anterior, Sindromul Hemolitic Uremic (SHU).
SHU reprezintă o complicație majoră. Este un tip de insuficienţă renală care apare la circa 10% din cazurile de boală diareică produse de STEC, mai ales la copiii de 0-5 ani şi la persoanele în vârstă.

Transmiterea infecţiei prin alimente

Alimentele cel mai frecvent implicate în transmiterea infecţiei cu Escherichia coli sunt laptele şi produsele lactate nepasteurizate, carnea de vacă, mai ales cea tocată sau insuficient preparată termic, sucul de mere nepasteurizat, salata verde insuficient spălată. Prelucrarea alimentelor crude poate contamina ustensilele de bucătărie, mai ales dacă nu sunt utilizate separat pentru fiecare categorie de alimente şi nu sunt curățate între utilizări. Uneori contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care vin în contact cu animalele şi care nu respectă reguli elementare de igienă personală (spălatul mâinilor cu apă şi săpun);
Simptome
Prezentarea la medicul de familie sau la specialist trebuie făcută cât mai curând, chiar imediat în cazul copiilor de 0-5 ani, dacă diareea se însoțește de febră sau scaune cu sânge. La adulți, fără altă simptomatologie decât diareea, prezentarea la medic este obligatorie dacă aceasta persistă timp de 3 zile.

Antibioticele nu sunt recomandate

Infecția cu STEC se diagnostichează prin examenul microbiologic al materiilor fecale (coprocultură), care permite identificarea E. coli O157:H7 sau a toxinei Shiga. Cea mai importantă măsură terapeutică este cea de rehidratare şi reechilibrare electrolitică. Antibioticele nu sunt recomandate pentru tratamentul acestei infecții. De asemenea, nu sunt recomandate anti-diareicele. Aceste medicamente pot creşte riscul apariției SHU.

Măsuri de prevenire

Înainte de orice, prevenția este sfântă și în acedst caz, așa că vă prezentăm măsurile de prevenire pe care le puteți lua.
• Spălați-vă pe mâini cu apă şi săpun după folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor copilului şi înaintea preparării sau a consumului de alimente.
• Spălați-vă pe mâini cu apă şi săpun după contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru îngrijirea lor.
• Preparați corespunzător termic carnea. Carnea de vită, mai ales cea tocată, trebuie gătită la o temperatură de minimum 70 de grade Celsius.
• Evitați laptele crud (nepasteurizat), produsele lactate nepasteurizate sau achiziționate din surse neautorizate. Evitați, de asemenea, sucul de mere nepasteurizat.
•Preveniți contaminarea încrucișată în timpul preparării hranei prin utilizarea separată şi curățarea ulterioară cu detergent şi apă caldă a ustensilelor (cuțite, vase, tocătoare) care vin în contact cu produsele alimentare crude.
• Pentru orice simptomatologie de boală diareică, părinţii trebuie să îl ducă pe cel mic la medicul de familie sau în cea mai apropiată unitate sanitară.
• De asemenea, părinţii nu trebuie să administreze copiilor medicamente fără recomandarea unui medic. Administrarea unui tratament nerecomandat de medic poate îngreuna depistarea cauzelor apariţiei bolii.

adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu