De ce tace Ministerul Educaţiei în privinţa eroinei de la Mărăşeşti, Măriuca Ion Zaharia

12 septembrie 2017 postat de aida Printează articolul

De ce tace Ministerul Educaţiei în privinţa eroinei de la Mărăşeşti, Măriuca Ion Zaharia, ce are de ascuns şi ce răspuns năucitor a pregătit? Am solicitat în scris, prin e-mail, în data de 8 august anul curent, un punct de vedere al Ministerului Educaţiei Naţionale în legătură cu faptul că anumite personaje ale istoriei noastre nu se mai regăsesc azi în manualele şcolare. Exemplul concret la care m-am referit este cel al Măriucăi Ion Zaharia, unicul copil înmormântat în Mausoleul de la Mărăşeşti.

Fetiţa aceasta moare în ziua de 6 august 1917, în toiul luptei de la Mărăşeşti, în timp ce servea ca observator pentru o baterie românească de tunuri. Ea sare din proprie iniţiativă să-l înlocuiască pe soldatul cu rol de observator care fusese dobrât de focul inamicului.

Ceea ce mai ştiu este că despre Măriuca se învăţa, până în 1989, în clasele primare. Eu însumi aflu cutremurătoare amănunte despre povestea ei în momenul în care ajung în oraşul Mărăşeşti, stând de vorbă cu profesori de acolo. Şi nu numai atât.

Lumea nu o uită

Am fost în satul Haret, lângă Mărăşeşti, locul unde a existat acel copac în care Măriuca se urcase, în 1917, pentru a raporta soldaţilor români mişcările trupelor inamice. Tot în Haret, în faţa şcolii săteşti, există un monument dedicat acestei fetiţe. An de an, de Ziua Eroilor, în jurul monumentului se strâng sute de oameni, şi din comunitate, dar şi din Mărăşeşti şi din alte sate, ca dovadă că oamenii de aici nu o vor uita niciodată pe brava lor eroină. Tot la fel cum la Mausoleul din Mărăşeşti, la mormântul Măriucăi, vin grupuri de elevi din toată ţara, însoţiţi de profesorii lor. Cadrele didactice ţin aici, în faţa copiilor, o lecţie despre ceea ce înseamnă patriotism.

Miniştrii şi funcţionarii, prea ocupaţi

Tocmai s-a implinit, în 6 august 2017, un secol de la moartea celei care a fost Măriuca Zaharia. Am găsit de cuviinţă, în acest context, să întreb Ministerul Educaţiei de ce Măriuca noastră nu mai este în manuale.

Dar iată că singurul care tace în acest context este Ministerul Educaţiei Naţionale. A trecut mai mult de o lună de când am trimis solicitarea de care vă spuneam la început şi nu am primit niciun răspuns. Am vrut să ştiu, în esenţă, cum văd specialiştii din acest minister programa de istorie, dacă aşa cum arată ea acum e adecvată pentru formarea unui solid bagaj de cunoştinţe al elevilor. Dar un bagaj care să nu conţină doar simple enumerări de date, ci în special oameni şi fapte care, aşa cum spuneam în cazul personajului de care am scris, să constituie un model de viaţă pentru generaţiile actuale. Am mai vrut să ştiu dacă Măriuca are vreo şansă de-a se reîntoarce cândva, cât mai curând, în manualul de Istorie.

Pe de altă parte, stau şi mă gândesc că Ministerul nu prea avea ce să-mi spună. Mai mult ca sigur ar fi fost aruncată pisica în curtea altor guverne, din urmă cu mai bine de 20 de ani, când s-a început aşa-zisa reformă a învăţământului, care mai mult a bulversat întregul sistem. Să mi se spună cum a fost atunci schimbată din temelii esenţa disciplinei Istorie, considerându-se că nu mai trebuie să fie pus accentul pe modelele de eroism, solidaritate, curaj din trecutul poporului român. Dimpotrivă, elevii să aibă de-a face cu o materie lipsită de substanţa valorilor naţionale.

„Realizările” din educaţie

Sincer să fiu, nu mă aşteptam la un răspuns din partea Ministerului Educaţiei Naţionale. E şi normal. Problema pe care o ridic eu acum e total neinteresantă pentru nişte miniştri, secretari de stat şi directori preocupaţi de cu totul alte chestiuni arzătoare ale învăţământului.

Abandonul şcolar e în creştere. România e pe locul trei în Uniunea Europeană, din acest punct de vedere.

Apoi covârşitoarea majoritate a şcolilor din ţara noastră nu are autorizaţii de funcţionare.

Să nu uităm nici de microbuzele şcolare, unele pe butuci, pentru că primăriile nu au bani să le repare, altele fără şoferi, pentru că nimeni nu e interesat de un post slab plătit.

Aşa că elevii din mediul rural sunt obligaţi, în multe comune, să meargă pe jos kilometri întregi de acasă până la şcoală.

Ar mai fi şi spinoasa şi nerezolvata dilemă a manualelor şcolare netipărite încă pentru elevii din clasa a V-a.

Ca atare, a fost concepută o struţo-cămilă numită compendiu, care să acopere vreo 12 discipline.

Aşadar, iată câte probleme la zi are de rezolvat Ministerul Educaţiei!

Şi eu îl bat la cap cu Măriuca Ion Zaharia.

Fetiţa, prea mare pentru nişte miniştri mici

Măriuca, hai să-ţi spun ceva, la final. Tu vei fi mereu prezentă în inimile românilor, indiferent dacă numele tău va fi sau nu trecut în manuale sau alte cărţi.

Mai e un lucru important pe care trebuie să-l ştii. Dacă guvernanţii de ieri şi de azi ai României, indiferent de culoarea lor politică, te-au ignorat şi continuă să nu te bage în seamă, asta nu se întâmplă din cauză că tu ai fi prea neînsemnată faţă de grijile lor cotidiene. Alta este explicaţia. Ei sunt mult prea mici în comparaţie cu tine.