Bucureştiul meu iubit. Străzi anonime ca aici, în toată lumea nu găseşti

22 ianuarie 2018 postat de aida Printează articolul

Bucureştiul meu iubit sau, mai bine zis, străzi anonime ca aici, în toată lumea nu găseşti. Şi dacă tot am amintit, atunci să ne delectăm puţin cu nemuritorul Gică Petrescu şi să ascultăm melodia „Bucureştiul meu iubit”.

Caut o stradă. Caut-o! Sunt în Bucureşti. E clar, cauţi acu-n caru’ cu fân. Staţi să vedeţi ce-am păţit. Ajung în zona Sebastian. Aveam o treabă aici. Măi fraţilor, să dai cu tunul şi nu vezi şi tu o tablă în capătul fiecărei alei cu numele acelui drum. Nimic. Măi, dar nimic! Ce să mai zic de intersecţiile mici, dintre blocuri. Nici la răspântiile mari, cu aglomeraţie şi claxoane, şi semafoare, nu ţi-ar sări în ochi aşa ceva.

Nevoia de socializare

Bun, acum o să ziceţi că am descoperit eu America. Nu, n-am descoperit-o! Ştiu că şi voi v-aţi lovit de aceeaşi problemă. Ai treabă în cine ştie ce loc pe care nu-l cunoşti, vrei o stradă anume şi ia-o de unde nu-i. Bineînţeles că am apelat la vechea formulă. Hai să întreb. Şi întreb din poartă-n poartă, că aşa e românul. Mai schimbă un cuvânt-două, mai face haz de necaz. O vânzătoare de butic se plânge că au venit cei de la Primărie sa-i zică să cureţe zăpada de peste gard.

Cum s-or descurca inspectorii?

Adică în faţa gheretei e trotuarul, după trotuar e un petic de iarbă şi pe urmă vine carosabilul. Cică să se ducă ea să dea zăpada la o parte. Care zăpadă, soro? Praful ăla? Păi ce, a nins în Bucureşti? Asta a fost zăpadă? De trei lulele?! A, deci aşa, inspectorii merg ei pe străzi şi fac inspecţii. Dar eu stau şi mă întreb, de, ca un contribuabil amărât ce sunt, inspectorii ăştia or nimeri străzile? Alea unde trebuie să ajungă cu inspecţiile lor. Sau se folosesc de harta de pe telefon?

Dovadă de simţ civic

Aşa m-am folosit şi eu. De telefon. De Internet. Deschid harta oraşului şi harta îmi zice fă-o la dreapta, coteşte la stânga. Merg cu nasu-n telefon, mai mă uit şi pe unde păşesc, să nu calc într-o groapă sau în cine ştie ce alte noroace, mai întreb lumea. A, uite dom-ne nişte locuitori cu simţ civic! Au luat un spray şi au scris pe colţul blocului numele străzii. Mare, să se vadă de la distanţă. Şi cu ochelari, şi fără. Bravo! Asemenea iniţiative chiar trebuie lăudate. Aşa am găsit strada pe care o căutam. Şi cu telefonul, şi cu literele de pe bloc. Aşa. Că altfel, Dumnezeu cu mila.

Antica tablă

Pe urmă am mai văzut pe un bloc alăturat o tablă cu numele aceleiaşi străzi. Dar e o tablă d-aia bună de dus la muzeu. Adică mâncată de rugină până-n măduva elementelor sale chimice. Neagră tabla asta, de zici că a fost scufundată în catran. Vă daţi seama câte ploi şi zăpezi au bătut-o, săraca. Şi mai ales câţi primari a schimbat. Ea, tabla, are, e clar, cel mai lung mandat. Vai de zilele ei! Numai dacă te apropii de ea îi vezi literele, pentru că ele sunt scoase în relief. Zic şi eu, ca un fel de testament. Sa vadă şi generaţiile viitoare. Uite cum îşi găseau strămoşii noştri străzile!

De statui nu ducem lipsă

Dar parcă numai în Capitală e aşa? Peste tot. Măi fraţilor, ce-o fi aşa greu pentru autorităţile astea ale noastre să facă nişte lucruri aparent mărunte, dar atât de necesare pentru oameni? Altfel, auzim primarii cum ne vorbesc despre tot felul de proiecte, de şosele suspendate, de palate şi parcuri, despre statui. Păi da, de statui. Clar. Am văzut câte statui sunt programate numai în Bucureşti, că doar suntem în Anul Centenarului. Adică n-o să vezi un primar general sau un primar din cine ştie ce oraş că se încurcă el, aşa, în mărunţişuri d-astea. Auzi, să ţină el un discurs în care să vorbească despre ce-i interesează cu adevărat pe locuitorii unei urbe. Despre ce-i doare. Nu!

Hai cu manifestele

Cam asta am vrut să zic. Tocmai mă pregăteam să închei când văd că plouă cu manifeste. Cineva de la un bloc, de la etaj, aruncă hârtii pe care s-a tiparit îndemnul să vină lumea la mitingul din 20 ianuarie, din Capitală. Uite că se mai practică moda cu manifestele. Ca-n filmele vechi. Ştiţi cum aruncau din clădiri sau din avioane. Acum de la balcoane. Trece vremea. Trecem şi noi odată cu ea. Numai problemele rămân.

Foto: Dan Gheorghe