Autenticitate. Se aude colindul din bătrâni în Bucureşti

Autenticitate. Se aude colindul din bătrâni în Bucureşti
23 decembrie 2017 Printează articolul

Autenticitate. Da, în prag de Crăciun se aude colindul din bătrâni în Bucureşti. A început, din nou, să se colinde în Bucureşti, căci se apropie Crăciunul. Vedem însă printre blocuri echipele de zgomote cu tobe, urşi, bice, tălăngi şi cearceafuri pe post de costumaţie. Oameni, în fond, care vor să mănânce şi ei o bucată de pâine ceva mai gustoasă. Şi nu-i cert pe ei pentru că în sudul ţării, în special, s-au pierdut tradiţiile. Alţii sunt vinovaţi, dar nu e acum prilejul să vorbim despre asemenea lucruri.

Cine caută găseşte

Eu altceva am vrut. Măi, chiar nu există în Capitală un grup, o sămânţă de autenticitate? Aşa am început să întreb în stânga şi-n dreapta. După principiul “cine caută mai şi găseşte”, la fel mi s-a întâmplat şi mie când am aflat de ansamblul “Datina românească”. Urma să concerteze în biserica cu hramul Sfântului Fanurie, care se află pe strada Cerceluş, la mică distanţă de intersecţia de la Baba Novac.

La biserică

Am mers aşadar aici. Se întâmpla asta cu câteva zile în urmă, seara, când se adunaseră aici şi nişte copii de la o şcoală din apropiere, să colinde şi ei. Şi părinţii lor veniseră la micul spectacol. Am aflat mai târziu că părintele paroh al acestui lăcaş, Cristian Popa, obişnuieşte să atragă în jurul său astfel de evenimente care definesc filonul sufletului românesc. Deci uite cum am descoperit eu exact ce îmi dorisem.

O întâmplare

Am să vă mai spun că fiind în contact cu Asociaţia umanitară “Tadeu”, cu ocazia împărţirii unor cadouri pentru sărmanii din jurul Capitalei, îl cunosc pe Iulian Soca. El face parte din “Datina românească”. Şi-mi spune să vin la biserica Sfântul Fanurie, să le ascult colindele.

Nestematele

Ajung aici la ora stabilită şi ce-mi văd ochii? Pe uşa bisericii începe să intre Bucovina întreagă. Femei şi bărbaţi îmbrăcaţi în costume populare specifice acelei zone etnografice. Ceva mai târziu mi-a spus Iulian că aceste nestemate au fost cusute de o bucovineancă. De-asta reprezintă acel loc. Dansează în faţa mea o multitudine de culori şi de flori pe cămăşile femeilor şi bărbaţilor. Deşi e frig afară, unii s-au încălţat chiar şi cu opinci, ca integralitatea să fie neştirbită.

Ziua la muncă, seara la colindat

Cine sunteţi voi, oameni buni? Păi cine să fie, în esenţă trăitori ai Capitalei, cu meseriile lor, unii pe la companii, alţii în învăţământ. Cântecul i-a unit. Şi în special dragostea pentru folclorul românesc. Acela pe care azi îl auzim numai ca un ecou al unor vremuri care abia mai pâlpâie, aproape stinse de trecerea secolelor.

Culegătorul de folclor

Acest grup s-a format cu zece ani în urmă. Mai şitu şi că impulsul a venit de la un preot, Vladimir Alexa. Botoşănean la origine, cum mi se indică, părintele merge prin satele din nordul Moldovei şi stă de vorbă cu oamenii care mai ştiau, din moşi-strămoşi, cântece pe care azi poate că şi muzeele etnografice şi le-ar dori în panoplia lor. Reuşeşte să strângă în desaga muzicală 60 de colinde.

Aşa s-au adunat apele

Pe urmă totul s-a legat aproape firesc în jurul Asociaţiei “Tradiţia românească”. Un nucleu bucureştean, căci părintele Alexa slujeşte ani buni în marele oraş. Astfel că din gură în gură s-a dus vestea. Primii membri ai grupului mergeau să cânte pe la diverse instituţii sociale, în galerii de artă, în multe alte locuri. La început au fost câţiva, dar cu timpul s-au tot adăugat, pentru că, de pildă, auzeam eu ce frumos sună datina şi atunci ziceam “ia să cânt şi eu alături de ei”. Mai ales că şi primeam invitaţia de a mă alătura lor. Aşa s-a întâmplat că azi sunt 40 de femei şi bărbaţi. Femeile sunt mai multe, vine o precizare.

Am înţeles

Nu sunt ei prea vorbăreţi din fire. Doar ce-mi spun să le ascult repertoriul şi atunci o să înţeleg de ce fac asta. Şi am înţeles, când le-am auzit glasurile şi am văzut cu câtă nobleţe şi duioşie rostesc acele strofe care vin din alte veacuri, care şi acum răsună în urechile noastre, ale celor prea stresaţi de vuietul unei actualităţi din ce în ce mai greu de suportat. Dar uite că aceşti ambasadori ai autenticului colind, având, după cum mi se descrie, media de vârstă de 35 de ani, au puterea de-a se transpune în umbra inegalabilă a bunicilor şi străbunicilor.

Foto: Dan Gheorghe

 

  Categorie:
adaugă comentariu

0 comentarii

Nu există comentarii !

Adaugă comentariu