Asociaţia care pune Comarnicul pe harta brânzeturilor tradiţionale

31 octombrie 2017 postat de aida Printează articolul

Asociaţia care pune Comarnicul pe harta brânzeturilor tradiţionale nu este doar o figură de stil. Gust din caşcaveaua opărită. Foarte bună! Apoi din telemeaua de oaie şi din brânza de burduf. Nişte minunăţii! De urdă numai zic, ştiu că deja vă plouă în gură. Alina Panţur îmi zice că asociaţia din care face parte poate să-mi aducă acasă produsele pe care, eventual, vreau să le comand. Uite aşa îmi stârneşte fata asta interesul pentru o discuţie mai amplă. Am de-a face, îmi dau seama, cu nişte oameni care merită promovaţi. Pentru munca lor.

Aprilie 2017 

Asociaţia Crescătorilor de Animale din Comarnic. Asta e titulatura unei entităţi economice apărută chiar în acest an, în aprilie. Trei familii de crescători de animale s-au unit. Mai rar, le zic eu, povestea cu asocierea la români. Că imediat se nasc tot felul de frecuşuri, tu câştigi mai mult, eu muncesc pe brânci. Tavi Boşman, unul dintre membri, zice că la ei totul se împarte în mod egal. Şi munca, dar şi profitul. Munca, în special, că de profit, mai ales acum, la început, e mai greu de vorbit.

“Am demarat procedurile pentru constituirea asociaţiei încă de anul trecut, dar abia în acest an, în aprilie, au ieşit toate actele. Deci oficial existăm din aprilie 2017”.

Avantajele asocierii

Aflu primele cifre. Asociaţia are în total, de la cele trei familii, 1.000 de oi, 70 de vaci şi 13 cai. Număr cu noroc, 13, le zic că aşa îl consider eu de mai mult timp. Tavi îmi dă dreptate, spunând că omul e cel care îşi construieşte fiecare şansă a vieţii lui.

“Ca asociaţie, ne-a fost mai uşor să luăm în concesiune păşunea. Ne descurcăm mai bine şi cu producţia, şi cu desfacerea”, mi se explică. Terenul e al autorităţilor locale. Au concesionat 400 de hectare de păşune. Au şi o stână. Aflată pe golul alpin numit Fruntea lui Văsâie. Mă gândesc deja la splendidele peisaje din Bucegi.

Un bucureştean

Tânărul din faţa mea, Tavi, îmi zice că s-a născut în Bucureşti, marketingul fiind meseria sa de bază. Are încă din 1993 o casă de vacanţă în Comarnic, deci s-a integrat în comunitate. Specializarea lui se adaptează la noua activitate montană. Asociaţie, produse, vânzare, clienţi. Nimic nu e întâmplător în viaţă. Povesteşte cum merge vara pe munte, la stână. O construcţie tradiţională. Acolo se prepară toate bunătăţile de care vă ziceam la început. Făcute după reţete pe care fiecare generaţie de ciobani le-a transmis următorilor stăpâni ai plaiurilor şi mioarelor.

O reţetă pentru caşcaveaua opărită

Vreau să ştiu cum se face caşcaveaua opărită. Se încheagă laptele şi în urma acestei operaţiuni rezultă caşul normal. Se lasă două zile la dospit, apoi se introduce în apă fiartă. Urmează apa rece şi încă o repriză de fierbinţeală. Avem în final un produs foarte omogen. Raportul între materia primă şi ceea ce se obţine arată efortul substanţial. Pentru un kilogram de caşcavea oparită se consumă 15 litri de lapte. Dar merită! Dacă o să gustaţi, mai mult ca sigur îmi veţi da dreptate.

Promovarea

Cele trei familii obţin într-un an şase tone de produse din toată gama de lactate. Au început să-şi facă reclamă din gură-n gură. Că, vorba aia, pofta vine mâncând. Şi dacă unuia îi place ce îi pui pe masă, zice şi altuia despre tine. Aşa li s-a dus faima şi la Ploieşti, şi la Bucureşti. De unde au început să sune telefoanele. Oamenii aceştia din Comarnic au maşinile lor. Cu care transportă marfa.

Unde se fac comenzi

Regula e să fie o comandă de cel puţin 100 de lei. Vestea bună e că s-au înmulţit drumurile. Două-trei solicitări pe săptămână. Cu de toate, caş, urdă, telemea. La care se adaugă pastrama şi alte bunătăţi asemănătoare, din viţei şi berbecuţi. Poftim aşadar telefoanele lor, dacă vă interesează – 0727.792.455. sau 0761. 686. 422.

“Te aşteptăm cu drag în Comarnic sau venim noi la tine acasă”, scrie pe pliantul asociaţiei.

Cât costă modernizarea unei stâne

Gândindu-mă la noul program al Ministerului Agriculturii prin care a fost aleasă oaia pentru a fi promovată, îl întreb pe Tavi despre problemele crescătorilor de animale de la munte. Că doar le ştie, dacă stă în mijlocul lor de ceva vreme. Prima nemulţumire e legată de timpul limitat în care concesionezi terenul. Adică pe câţiva ani. Aşa sunt contractele acum. Păi, în asemenea condiţii nu prea are nimeni interesul să facă o investiţie serioasă în modernizarea unei stâne. Nu numai să prepari acolo felurite brânzeturi, dar să primeşti şi oaspeţi, că tot se vântură, la nivel naţional, ideea stânei turistice. Pe de altă parte, dacă vrei să accesezi fonduri europene şi spui că ai un contract atât de scurt pe terenul închiriat, nu prea sunt şanse să te califici. O investiţie în domeniul acesta ar însemna aproximativ 20.000 de euro.

Apa în bidoane 

Alt mare obstacol e legat de lipsa resurselor de apă în zona păşunilor alpine. “Cărăm apa în bidoane de la poalele muntelui, cu ajutorul măgarilor”. Nu în ultimul rând, s-au înmulţit atacurile sălbăticiunilor. “De curând, un cioban de-al nostru a fost atacat de urs”. Apoi tot mai greu găseşti mână de lucru calificată. Se referă la lipsa şcolilor profesionale care să-i pregătească pe copiii din ariile montane în meserii specifice locului lor de baştină. Fără să mai pună la socoteală plecarea masivă a tinerelor generaţii săteşti spre alte orizonturi, total diferite de tradiţia în care au văzut lumina zilei.

Decizie clară

Si cu toate astea v-ati apucat de treaba, voi, cele trei familii din Comarnic, remarc eu.

“Am intrat în horă şi vrem să jucăm până la capăt”, afirmă bucureşteanul decis să înoate contra curentului.